Cu siguranta ati fost macar o data in viata la restaurant si tot o data in viata macar, ati platit cu cardul. De cele mai multe ori, daca nu de fiecare data, fara sa intelegem de ce, achitam nota de plata dintr-un restaurant cu cardul dar bacsisul il achitam cash. Asa se intampla si cu Ordonanta 37/2009.
Nu intelegeti, nu? Am sa va explic.
Imaginati-va doar ca Romania e un restaurant, e drept ca seamana mai mult a bodega, referindu-ma aici mai mult la farmecul pe care il au bodegile (oare?!).
Guvernul este clientul cu nota de plata in fata, nota de plata fiind in urma alegerilor, alegerile fiind festinul (“masa”).
Si acum vine partea cea mai interesanta: cine sunt chelnerii si cine este proprietarul restaurantului? Sa nu care cumva sa va imaginati ca atata timp cat Romania este un restaurant, atunci proprietarul ar fi poporul roman. Nici gand! Proprietarul este omul de afaceri. Nu toti.Nu oricare. Ci doar cel care a sponsorizat alta masa, alt festin – cel de dinainte si din timpul alegerilor – campania electorala. Lui, “omului de afaceri” i se plateste nota de plata. Cu cardul. Card care in viata reala este inlocuit de ordin de plata in Trezorerie.
Si chelnerii? Si bacsisul? Foarte simplu. Chelnerii, dupa mine, sau lipitorii de afise, dupa altii, sunt functionarii publici, iar in acest caz bacsisul este Ordonanta 37/2009.
Din pacate restaurantul de 20 de ani ramane Romania.
Clientul ramane de 20 de ani Guvernul si clasa politica.
Notele de plata le semneaza Guvernul si clasa politica.
Proprietarul restaurantului doar se roteste 4 ani unul/unii, 4 ani altul/altii. De multe ori nici nu se mai roteste, mai ales atunci cind e unul si acelasi cu omul politic.
Chelnerii sunt functionarii publici care din 4 in 4 ani se mai schimba, in functie de bacsis.
Ceea ce nu se schimba de 20 de ani este poporul roman care alimenteaza cardul, cardul Guvernului si al clasei politice.
Si daca Ordonanta 37/2009 este bacsisul – 15000 de demiteri adica 15000 de noi sefi, sefuti si… atunci cat este nota de plata?
DAN
Adauga comentariu