Mutați-vă averile pe offshore acum, până nu se schimbă Constituția!

Este garanția constituțională a averilor excesivă? Poate că da! Acum, averea nu poate fi sechestrată chiar dacă învinuitul este în arest și nu poate fi confiscată nici măcar atunci când este stabilit stilul de viață infracțional. Totuși, faptul că sarcina probei aparține celui care acuză, nu celui acuzat, este o garanție a statului de drept și a “odiosului” principiu că “e mai bine să scape 10 vinovați decât să fie pedepsit un nevinovat”.

E drept, propunerea prezidențială de modificare a Constituției doar nuanțează și nu elimină prezumția de dobândire licită a averilor. Totuși, felul în care acest lucru va fi perceput depinde de conduita ulterioară a procurorilor. Fie vor trata lucrurile cu maximă prudență, făcând astfel ca schimbarea să nu aibă mare efect, fie vor acționa agresiv în virtutea noilor puteri, astfel că schimbarea constituțională va echivala – de facto – cu o răsturnare de paradigmă.

Acum, cazuistica este mult prea redusă și neconvingătoare, cu atât mai mult cu cât în puținele cazuri instrumentate rata de succes a procurorilor este totuși substanțială. Câștigurile potențiale ale unei răsturnări legale par mici prin comparație cu hazardul creat.

În plus, există o soluție mult mai simplă pentru atingerea aceluiași scop – “confiscarea” averilor pe filiera fiscală. Altfel spus, dacă cineva are bani dar nu există venituri declarate, se poate trage concluzia legitimă că există sume pentru care “contribuabilul” datorează impozit pe venit. Nivelul impozitului poate fi stabilit la niveluri penalizatoare, chiar și de 100%. Până și faimoasa “lege a ilicitului” era în realitate una fiscală, deși din motive politice i se dăduse o rezonanță penală: averile provenite din câștiguri nedeclarate erau impozitate cu 80%.

Dar să presupunem că toate aceste lucruri nu sunt valabile în România. Că inspectorii fiscali nu-și pot face treaba și că doar competența și curajul procurorilor pot salva situația. Să presupunem că România este într-o stare de urgență în care trebuie să funcționeze principiul că “e mai bine să fie pedepsiți 10 nevinovați decât să scape un vinovat”. Chiar și așa, efectele perverse ale răsturnării constituționale ar fi mult mai mari ca beneficiile. Iată de ce:

Pe termen lung, garanția constituțională ar putea fi folosită de procurori într-un mod mai inteligent dar mai puțin intuitiv: Știindu-se protejați de Constituție, hoții își vor păstra averea la vedere, păstrând astfel și indiciile că banii provin dintr-o activitate ilicită. Anchetatorii știu exact unde să caute dovezi și, dacă pot, le și găsesc.

Dimpotrivă, dacă protecția constituțională dispare, proprietarii vor fi tentați să-și mute rapid averile pe firme – locale sau offshore – și să șteargă în felul ăsta chiar orice urmă. Încercarea procurorilor de-a rezolva probleme viitoare bazându-se pe scenariul că cei anchetați se vor comporta la fel ca în trecut este cel puțin naivă.

sursa: riscograma.ro