Ca să intru direct în temă, impresia generală e că dezbaterea pe legea sănătății este departe de subiect.
Desigur, partea legată de medicina de urgență e un aspect deosebit de important, dar miza e in altă parte. Aici, ca să rezum, avem un sistem de urgență destul de performant, din meritul incontestabil al dr. Arafat, probabil unul dintre cele mai bune din Europa, unde atenție, în majoritatea statelor funcționează tot pe sistem public. E un sistem care își face datoria, aceea de a interveni urgent, dar care va fi pus pe butuci, pentru că este prins la mijloc în jocul împărțelii.
Și ca să mă explic, să le luăm pe rând:
1) în România, avem un sistem de sănătate în ultramajoritate public, finanțat de la bugetul de stat și din fondul de asigurări de sănătate. Fondul de asigurări de sănătate este sacul fără fund din care sunt alimentate companiile farmaceutice, prin morișca deja binecunoscută: contribuțiile angajatului, angajatorului și mai nou pensionarilor se duc la fond, un număr X de pacienți anual, un număr 3X de rețete compensate, 3Y medicamente achiziționate in farmacii, 2X rețete compensate fictiv, Y medicamente ajung la pacienti, 2Y export paralel, companii farmaceutice = farmacii = fericire, fond de sănătate = insolvabil.
2) buget de stat, finanțează sistem de sănătate public: salarii personal, infrastructura + gaura din fondul de asigurări. Salariile mici determină cei mai multi medici să lucreze în același timp în cabinete individuale și clinici private, pentru a-și completa veniturile, aceștia își direcționează pacienții din spitalele unde lucrează către cabinetele proprii sau își completează veniturile si cu acele atenții, iar spitalele aglomerate și cu necesar de personal.
Pe ce se bazează sistemul actual? Pe faptul că românul nu se duce la medic preventiv, nici măcar să-și facă analiza anuală inclusă în pachetul minim, ci numai daca are o problemă mai serioasă.
Care e miza? Alocatia bugetară pe sănătate s-a mărit in ultimii ani de 3 ori, numărul de pacienți a rămas același, numărul de medici s-a redus, prin emigrare, fondul de asigurări s-a mărit, prin includerea pensionarilor în categoria contributorilor, numărul de paturi a rămas neschimbat. Cei mai mulți bani s-au scurs către companiile farmaceutice.
S-a introdus coplata. Prin coplată, numărul de pacienți se reduce considerabil, nu însă și numărul de medicamente compensate. Cei care nu-și permiteau până acum să acorde atenții, nu vor mai putea să acceseze servicii medicale, decât într-o măsură mai mică. Cei care acordau atenții, nu vor mai da. Veniturile personalului medical se vor micșora, serviciile publice vor scădea în calitate, iar serviciile medicale private vor crește, pentru cine-și permite.
Ce se schimbă? În toată ecuația, ce vi se pare că lipsește? Lipsesc asiguratorii privați, iar acestora trebuia să li se facă loc. Cum? Prin bani publici. Pe aceeași schemă ca și la fondurile private de pensii: o parte din contribuțiile obligatorii care se duceau la sistemul public, se vor duce acum obligatoriu la bănci, aceleași. Nu credeți? Observați că de câteva luni a început bătălia pe brokeri de asigurări medicale, oare nu se știa? Se știa foarte bine. Dați voi băieți banii la fonduri că vi-i ținem noi în siguranță, vă dăm și sănătate și pensii, dar mai stați puțin. Până atunci dacă vă e rău, chemați salvarea, la 112! Nu răspunde, vine greu? Cam da, că banii publici s-au tăiat. Sunați la privat, plătiți, dacă nu, muriți în stradă! Vi se pare cunoscut, nu seamănă a Uncle Ben??
Și evident, că în tot jocul ăsta este prins și sistemul de urgență, unul dintre cele mai performante din Europa. Mai contează? Jos cu el!
Din toată ecuația, remarcăm că două categorii ies perdanți: pacienții și personalul medical, iar două categorii ies câștigători: companiile farmaceutice și băncile. Deci, unde e miza? În banii dumneavoastră. La mulți bani cu sănătate (mai mult de-acasă) !
Adauga comentariu