In ultimele zile, putine la numar, s-au inregistrat evenimente foarte sugestive pentru intelegerea evolutiilor actuale si recente ale Romaniei: Consiliul Concurentei a aplicat o amenda record principalelor companii petroliere (private), doctorul Raed Arafat a fost “impins” fara menajamente afara din sistemul de Stat, iar englezii de la Economist Intelligence Unit au lansat raportul privind “democratia in lume in 2011”.
Multi romani se pot intreba ce legatura exista intre cele trei evenimente. Exista, si inca una foarte mare. Sa le luam pe rand.
Consiliul Concurentei s-a trezit in sfarsit la viata si a descoperit, oficial, ceea ce toti soferii din Romania banuiau, injurand printre dinti, cand isi alimentau masinile: companiile petroliere s-au inteles “la pret” intre ele, pe seama consumatorilor. Un caz clasic de cartel, care apare in statele slabe sau corupte, incapabile sa-si apere cetatenii. Vorbim aici de companii private care au aparut pe piata romaneasca prin spargerea monopolului de stat dinainte de 1989 si venirea “jucatorilor” din strainatate, prin acorduri semnate guvernarile succesive de dupa 1990.
Cazul companiilor petroliere din Romania este nu numai foarte grav, dar are si o valoare didactica deosebita. El explica, printre altele, nu numai de ce romanii continua sa fie cei mai saraci din UE, dar demonstreaza si ceea ce ar putea fi denumita “teorema fundamentala a tranzitiei” (din Romania): “concurenta libera” nu va avea niciun efect in sensul cresterii eficientei economice, a cheltuirii banului public si a nivelului de trai al populatiei, inainte ca fenomenul coruptiei sa fie pus sub control si adus la un nivel rezidual social suportabil.
“Libera concurenta” nu elimina, de la sine si in mod miraculos, coruptia dintr-o tara, ci doar o ajuta sa se transforme rapid din tumoare in metastaza. Exista numeroase exemple in America Latina, Africa si Asia, pentru oricine este interesat sa se documenteze. Concurenta economica intre actori independenti, pe o piata libera, este, intr-adevar, singura cale de iesire din subdezvoltare, dar numai dupa ce “statul de drept” trece din categoria de lozinca in viata reala. Adica, dupa ce principiul “o singura lege, pentru toti” incepe sa functioneze, coruptia devine marginala, iar Statul o poate sanctiona in mod real.
Consiliul Concurentei a pus in lumina, recent, ceea ce stim, sau macar simtim in propriile buzunare, cu totii: “piata libera” din Romania este un basm de adormit copiii. “Capitalismul” romanesc este unul eminamente etatist-orbital: toti actorii semnificativi se invart in jurul Statului (mai exact, a bugetului de Stat) si depind in mod vital de afacerile cu Statul si de deciziile politice ale Statului, de care sunt legati prin miile de fire, vazute si nevazute, ale coruptiei. Companiile straine nu fac exceptie, doar ca se afla pe orbite mai inalte, unde vizibilitatea este mai slaba. Actorii “capitalismului” romanesc nu vor concura niciodata, cu adevarat, intre ei, atata timp cat vor vedea in Stat o vaca de muls, lipsita de aparare, si nu un arbitru cu autoritate.
Raed Arafat face parte dintr-un grup extrem de restrans al societatii romanesti de astazi. Cumulativ, el este un profesionist adevarat intr-un domeniu legitim de activitate, are tenacitatea si viziunea necesare pentru a duce pana la capat un proiect util comunitatii si, lucru rar in lumea medicala de astazi, are scanteia de compasiune fata de nefericitii care ajung “clienti” ai sistemului de sanatate.
Sa fim sinceri cu noi insine si sa recunoastem ca Raed Arafat si-a castigat, treptat, o reputatie solida in Romania in primul rand datorita autenticitatii si credibilitatii preocuparii sale pentru alti oameni, probata de fapte concrete, nu de lozinci politice, si intr-o mult mai mica masura datorita recunoasterii externe a succeselor sale.
Vorbind insa si de factorul extern, cate “zone” guvernamentale din Romania au reusit, dupa 1990, sa atraga aprecierile unanime si explicite ale Comisiei Europene, FMI si Bancii Mondiale, asa cum a reusit SMURD-ul pus pe picioare si coordonat de Raed Arafat? Si daca acceptam faptul ca patriotismul se “masoara” prin capacitatea de a face ceva bun, orice, pentru oamenii din tara in care traiesti, cine este mai patriot? Raed Arafat, palestinianul profesionist devenit prin vocatie roman, sau Tudor Ciuhodaru, traseistul politic “neaos romanesc”?
Raed Arafat si-a exprimat un punct de vedere cu privire la proiectul noii legi a sanatatii, aflat in dezbatere publica. Nu l-a criticat in ansamblu, referindu-se strict la zona pe care o cunoaste cel mai bine, cea a medicinei de urgenta. A opinat ca “libera concurenta” in domeniul respectiv nu va aduce valoare adaugata pentru pacienti si bugetul de stat, insa va afecta grav coeziunea sistemului realizat, cu mari eforturi, in 20 de ani.
Judecand dupa ravagiile produse in Romania de aplicarea principiului “liberei concurente” inainte de reformarea din temelii a Justitiei, inclinam sa credem ca Raed Arafat are dreptate. Si ca miza reala a disputei halucinante in care insusi Presedintele Romaniei a ajuns sa-l atace, in direct la televizor, pe un oficial guvernamental “vinovat” de delict de opinie, este partajarea transei de bani publici de care beneficiaza SMURD cu o liota de pradatori hulpavi, invidiosi pe succesul brandului construit cu mare efort de Raed Arafat, si pregatiti sa-l devoreze precum hienele.
Chiar crede, oare, unul singur dintre initiatorii noii legi a sanatatii, ca “privatizarea” caselor de sanatate si “libera concurenta” in domeniu, in conditiile in care lupta se va da pentru aceiasi bani publici, iar decontarile vor fi aprobate de aceiasi functionari, va produce alt rezultat decat agravarea actualului dezastru (real, de altfel)?
Poate ca medicul Arafat nu intelege bine toate subtilitatile politice ale proiectului legislativ. Nimeni nu este infailibil, cu exceptia lui Dumnezeu. Dar cate sute de milioane si chiar miliarde din banii publici nu s-au pompat in diversi clienti ai Puterii de azi si de ieri, fara ca in urma lor sa ramana nimic altceva decat jale, ruina si faliment? Daca politicenii de mucava de dupa 1990 ar fi fost in stare, de exemplu, sa construiasca autostrazi, poate ca SMURD nu ar fi dobandit o astfel de notorietate, descarcerand si salvand mii si mii de romani, victime ale accidentelor de circulatie de pe soselele mult prea inguste ale Romaniei.
Cu siguranta insa, Raed Arafat era printre cei care trebuiau ascultati inainte de a lansa o reforma in domeniul sanatatii. Motivul esential: este eficient si obtine rezultate, intr-o tara in care ineficienta si indecizia sunt omniprezente. In schimb, a fost “executat” in direct, la ore de maxima audienta.
Si fiindca am ajuns la problema eficientei, sa observam ca zilele acestea a fost lansat raportul englezilor de la Economist Intelligence Unit (EUI) despre evolutia democratiei in lume, in 2011. Este genul de raport pe care personalitati marcante ale politicii mioritice romanesti precum (baciul ungurean) Ladislau Ritli si (baciul moldovean) Tudor Ciuhodaru nu au, probabil, timp sa-l citeasca, dar pe care angajatii unor institutii internationale de care Romania depinde in mod vital (FMI, Comisia Europeana, Banca Mondiala) il analizeaza pe toate partile si il iau foarte in serios.
Ce spune raportul respectiv? Ca Romania este o “democratie defectuoasa” si in ierarhia celor 167 de state analizate, a cazut de la pozitia 56 (in 2010) la pozitia 59 (in 2011). Dar asta este vestea “buna”. Vestea proasta este ca la indicatorul “functionarea Guvernului”, EUI a acordat Romaniei nota 6,07 (din maximum 10), ceea ce plaseaza eficienta Executivului de la Bucuresti, in 2011, pe o pozitie inferioara celei a guvernelor din Benin, Guatemala, Mali, Papua Noua Guinee, Surinam, Panama, Jamaica, Trinidad-Tobago, Costa Rica, Capul Verde, Timorul de Est, Africa de Sud sau Botswana.
In aceste conditii, renuntarea la serviciile unui profesionist de calibrul lui Raed Arafat cum poate fi definita? Mai ales ca lista celor ca el, care au taria sa incerce sa faca ceva din interiorul “sistemului” este foarte, foarte scurta?
Medicul Arafat si politicienii din Romania ne-au ajutat zilele acestea sa intelegem, pe viu, ceea ce n-am inteles prea bine la scoala, cand ni s-a povestit despre scrisoarea adresata de cancelarul german Bismark regelui Carol I, in care ii scria ca “a fi roman este o meserie”.
Autor:
Sursa: ziare.com
Adauga comentariu