Judecăm prea afectiv! Latinitatea noastră, corcită cu balcanismul regiunii, generează deviații alarmante. Cum ar fi să îi împingă pe unii dintre noi să clameze de bună voie, despre poporul lor, că ar fi cel mai corupt din universul care contează. Și să ofere ca soluție de vindecare aneantizarea sa prin pulverizarea în alții.
Că alții, la nivelul istoriei, îi consideră pe români curvele marilor conflagrații, trădătorii alianțelor de onoare, mai treacă – meargă. Chestie de înterpetare, de rivalități, de citire partizană a egoismului. Dar ca tu însuți, polifonic, prin voci ca Macovei, ori Patapievici, ori Liiceanu, să te înfierezi ca nație și să-ți autopropui, întru purificare, exilarea și chiar extincția, dacă s-ar putea, asta chiar că este forma uneia dintre cele mai ticăloase trădări.
Judecăm prea emoțional! Mereu cu inima în gât, mereu prin prisma umorilor și nu a rațiunii. Nu apelăm mai deloc la matematică. La cifrele ei exacte, la logica ei binară. De pildă mitingul din 20 ianuarie 2018. Considerat de unii un adevărat sfârșit (sau început) de lume. De ce s-a investit în el atâta încărcătură? Atâta disperare? O fi fost țara în război? Ne păștea vreun nor atomic, vreun tzunami ori vreo pandemie?
Iată ce scria cu o zi înainte de „marea rupere de zăgazuri” una dintre goarnele cele mai strident – incitante – mincinoase ale beligeranților, Dan Tapalagă”:
„Doar Parlamentul, sub presiunea strazii, mai poate evita o catastrofa. Situatia arata insa mult mai rau decat in februarie. Intre timp, s-au obisnuit cu protestele, cu zeci de mii de oameni pe strazi. Nu va fi suficient sa iasa sambata doua, trei sau cincizeci de mii de manifestanti.
In absenta unui prostest masiv, cu peste o suta de mii de oameni in Bucuresti, daca oamenii onesti din tara asta nu inteleg gravitatea momentului si nu se mobilizeaza exemplar, fara o participare mult peste tot ce am vazut pana acum, in cateva zile ne vom intreba cu totii cat timp mai avem la dispozite sa cautam solutii individuale.
Nici cu o suta de mii, cu doua sau cu jumatate de milion nu este sigur ca vor da inapoi, dar macar merita incercat. Apoi, avem datoria sa aratam lumii si copiilor nostri ca nu capitulam in genunchi si ca am facut tot ce ne-a stat in putere sa luptam pentru tara noastra”.
Pentru mitingul acesta s-a făcut o mobilizare fără precedent. Ziua de 20 ianuarie era prezentată ca fiind o adevărată zi națională în devenire. Ultima șansă de supraviețuire. Ziua salvării României! S-au deblocat (de unde?) fonduri excepționale pentru tot felul de acțiuni în premieră, menite să-i scoată pe români din casă:
- marșuri pe jos de la Cluj la București, pe durata unei săptămâni intregi, cu acțiuni de propagandă mitingistică programate în toate marile orașe prin care grupul clujean de „salvatori ai națiunii” trecea;
- cablarea provinciei la miting, prin două forme de participare: grupuri masive de protestatari care să vină la București cu trenuri sau autocare pentru a pune umărul la realizarea baremului stabilit de Tapalagă, de peste 100 000 de participanți, și alte grupuri care să rămână acasă și să organizeze în orașele lor replici ale mitingului de la București;
- un efort uriaș de convingere a unor grupuri din diaspora pentru a se înrola în marea armată a însetaților de legalitate și justiție macovistă, prin plătirea cu bani grei (de unde?) a nenumărate emisiuni TV și articole publicate în presa străină pline de minciuni și false amenințări despre noile legi ale justiției;
- cooptarea partidelor politice din opoziție la marele proiect de salvare a țării și determinarea acestora de a-și chema susținătorii la luptă mai ceva decât în campania electorală;
- apelarea până și la hulitele galerii de fotbal pentru a-și aduce aportul de bojoci și acțiuni anti – jandarmerie la nobila cauză de blocare cu orice preț a guvernării PSD;
- pregătirea de către organizatori (de ce nu le cere nimeni autorizație de miting?) a unui program artistic și anti – plictiseală, de vizite în grup la diverse instituții nealiniate ale statului (Parlament, Avocatul Poporului, CCR etc.), de intonat Imnul Național și de jucat cu fleșuri luminoase făcute cu telefoanele mobile și cu instalații de proiectat sloganuri fasciste („PSD – ciuma roșie”) pe clădiri.
Față de excepționalele eforturi (financiare, de imaginație, de propagandă mincinoasă și de generare a unei atmosfere cât mai tensionate) făcute de organizatori, acțiunile concertate din 20 ianuarie s-au dovedit un mare fâs. O înfrângere usturătoare pentru dușmanii democrației.
Raportări dintre cele mai hilare privind numărul protestatarilor au venit să confirme eșecul marelui asalt. Realitate TV și DIGI24 se întreceau, ca într-o competiție pentru „mincinosul anului”, în prezentarea de cifre mobilizatoare. Culmea ridicolului a fost atinsă în două momente, cât se poate de verificabile, ale mitingului. Când s-au panoramat imaginile cu Piața Universității și mai apoi cu Piața Constituției ocupate de manifestanți. În primul caz cei doi mincinoși aflați în competiție afișau un număr al participanților de 30 000 iar în cel de-al doilea caz, în jurul orelor 20:30 când se considera că s-a atins vârful de participare, numărul afișat era de 60 000.
Lasă că azi și cifrele acelea, uriaș exagerate, au mai fost umflate la cele două televiziuni ce se pretind oneste, una vorbind de 80 000 iar alta de 100 000 de protestatari în București, dar să ne întoarcem la imaginile panoramice pe care le-am invocat.
Se știe prea bine din experiențele unor mitinguri anterioare (din calcule imagistice și din raportările jandarmeriei) că la capacitatea ei maximă, cu carosabilul integral ocupat și cu întinderea mulțimii între sensul giratoriu de la Universitate și ieșirea de metrou dinspre sala Dalles, Piața Universității nu poate găzdui mai mult de 12 000 – 15 000 de oameni. Și asta în condiții de densitate maximă (adică cca. 0,75 mp / persoană. Din imaginile panoramate ale Pieței Universității în seara de 20 ianuarie 2018 rezultau clar două lucruri: primul că Piața Universității nu era plină până la extremitățile la care m-am referit iar cel de-al doilea că densitatea participanților era departe de a se apropia de maximul folosit în calcule, printre cei prezenți putându-se circula lejer pe aproape toată suprafața ocupată a pieței.
Aceleași aspecte și aceleași calcule sunt valabile, păstrând proporțiile cuvenite, și pentru Piața Constituției. Unde, la momentul de maximă afluență, numărul participanților nu avea cum să depășească 20 000.
Cu mijloacele tehnice actuale, estimarea numărului de indivizi într-o mulțime distribuită pe o suprafață măsurabilă nu este deloc ceva complicat de făcut. Este suficient să înmulțești suprafața în mp calculată cu ajutorul GPS-ului de pe propriul telefon mobil) cu numărul de oameni ce pot încăpea pe un mp și se obții valoarea căutată.
Calculele prezentate de mine anterior sunt confirmate și de pastorul Chris Terheș (aici), care exact prin metoda pe care v-am descris-o ajunge la concluzia că în momentul de maximă prezență a manifestanților în Piața Constituției numărul acestora nu depășea 15 000.
Și atunci se pune clar întrebarea: de ce televiziunile sistemului ocult au simțit nevoia să-și mintă atât de grosolan spectatorii când știau prea bine că minciuna lor este foarte simplu de demontat?
Răspunsul pare unul evident: ca să nu-și demobilizeze susținătorii. Aceștia, extrem de viscerali fiind, se pare că se conduc după dictonul: decât să mă rănești cu adevărul, mai bine mângâie-mă cu o minciună frumoasă”.
S-a văzut asta și din modul în care au primit desemnarea Vioricăi Dăncilă de către Klaus Iohannis.
De-asta spun că înfrângerea este usturătoare pentru susținătorii sistemului ocult. Ar fi fost usturătoare chiar și la cifrele prezentate de ei, darămite la cifre de 3-4 ori mai mici!
Mințile lucide de la cârma acestui sistem ocult ar trebui să se întrebe: oare ce s-a întâmplat în anul care a trecut de la Ordonanța 13 până acum de numărul celor care mai răspund chemărilor noastre în stradă a scăzut atât de dramatic?
Și o a doua întrebare, derivată din prima și oarecum retorică: cui folosește, în condițiile actuale, această luptă de gherilă?
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu