S-au făcut multe greșeli de când a izbucnit criza Covid. Nu doar în România. În toată lumea. Excese bălmăjeli nepriceperi bâjbâieli alocări prea mici sau prea mari de resurse. Ca la orice război. E celebră butada: “Everybody has a plan until the first bullet fired”.
Unele greșeli au fost neforțate. Altele au fost premeditate. Unele au fost minore. Altele au fost strigătoare la cer.
Însă de departe, de departe cea mai gravă, mai ticăloasă, mai mârșavă și mai de neiertat greșeală este felul în care, de dragul isteriei Covid, statul român practic a condamnat la moarte bolnavii cronici, îndeosebi pe cei de cancer, interzicându-le accesul în spitale și la tratament.
În 2020 au murit de cancer oameni cu nemiluita. Nu o spun eu, că nu sunt medic. O spun autoritățile.
O știre oficială recentă spune clar, răspicat. Aproape toți cei care erau bolnavi de cancer când a început Covidul, în 2020, într-un an de zile au murit. 88%, ca să fiu mai precis. Adică aproape toți. 9 din 10 bolnavi de cancer, ca să înțelegeți mai bine imensitatea acestor cifre.
Nu e o știre de-aia culeasă din mocirla site-urilor conspiraționiste. Este ditamai comunicatul oficial scos pe gură de ditamai instituția oficială numită CNAS. Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Iată citatul, vorbele exacte scoase pe gură de președinta CNAS, Adela Cojan, acum o săptămână, pe 14 septembrie, la un eveniment public:
“În jur de 88% din cazurile de cancer al căror tratament a fost finanțat în 2019 au fost regăsite în 2020 pe lista CNP-urilor pacienților decedați.”
88 la sută??? Sună absolut aiurea. Sună a fake news, a informație de-aia prăpăstioasă, vehiculată de toți intenșii lumii. Gen americanii nu au pus de fapt piciorul pe Lună, doar s-au prefăcut în cine știe ce studio cinematografic.
Inițial, când am citit știrea, am zis: iar au mușcat fraierii ăștia din presă momeala. Iar vântură trăirisme și știri catastrofice. Și am așteptat răbdător să apară comunicatul la fel de oficial prin care să se nege știrea. A fost o greșeală. E o știre falsă. Stați să vedeți, că de fapt nu e așa.
Din păcate, de fapt este fix așa.
La scurt timp după apariția acestei știri, acum trei zile, secretarul de stat din Ministerul Sănătății, Andrei Baciu, a ieșit să declare că o să fie diferit tura asta de Covid, vestitul val 4 cu care ne tot amenință și care iată că a început, în mod convenabil imediat după ce trece congresul PNL.
Acuma n-or să mai închidă spitalele pentru a le face exclusiv pentru Covid. Toate spitalele vor rămâne deschise și în cadrul lor se vor face secții diferite, pentru bolnavii de Covid și pentru restul, cu trasee separate.
“Nu vor mai fi spitale COVID și spitale non-COVID, toți pacienții vor primi tratament, a explicat Baciu.” Vorbele lui. Am luat cu Copy Paste dintr-un articol de presă.
Repet, poate nu ați înțeles ce a zis secretarul de stat: “toți pacienții vor primi tratament”.
Aha. Adică ce vreți să spuneți, dom’ secretar? Adică până acum nu au primit toți? Adică lăsați de înțeles că până acum pacienților cronici li s-a refuzat tratamentul, de frica Covid-ului?
Aha.
Prin declarația sa, secretarul de stat Baciu vine să întărească ce spusese mai înainte președinta CNAS Cojan. În loc să nege, spune clar: nu am asigurat tratament bolnavilor cronici.
Da, cum să nu. Prima zice că au murit aproape toți. Al doilea lasă de înțeles că nu au asigurat tratamentul. Și ce să vezi, fi-r-ar ea să fie de coincidență: nu are nici o legătură una cu alta. Nu din cauza noastră. Pur și simplu așa s-a nimerit.
Ce să înțelegem din cele spuse, că “toți pacienții vor primi tratament”? Că de acum înainte promiteți că n-o să mai fiți proști și câini și nemernici și că, în cele din urmă, o să vă faceți și voi meseria de medici? Așa cum ați jurat pe Hipocrat, când ați terminat facultatea?
Gata? Acuma veniți ca niște floricele și jurați pe roșu că o să vă faceți treaba, nu ca pînă acum? Fiți atenți la noi, ce generoși suntem: o să-i tratăm pe toți de azi înainte, nu doar pe cei de Covid. O să-i primim înapoi în spitale.
Ați înțeles ce se întâmplă? Nu e știre falsă. Chiar au murit aproape toți bolnavii de cancer într-un an. În fatidicul an 2020, când din cauza Covid au închis spitalele și n-au mai oferit tratament bolnavilor cronici. Dacă era știre falsă, ohoho, ce spume la gură ar fi fost la gura secretarului de stat din Ministerul Sănătății. Imediat. With extreme prejudice.
Mai mult. Azi (21 septembrie), însuși ditamai șeful cel mare, ditamai Ministrul Sănătății Cseke vine și face declarații pe această temă.
Mai întâi, îl contrazice un pic pe secretarul de stat în privința spitalelor Covid. Stați să vedeți, stați așa că nu-i așa. Noi de fapt vrem să păstrăm toate spitalele deschise, dar totuși s-ar cam prea putea pe unele să le facem exclusiv Covid. Aha. O să fie toate deschise, dar de fapt unele o să cam fie închise. Doar un pic. Doar pe la colțuri.
Aha. Iar nu s-au înțeles între ei. Iar o dau de gard. De fapt vor să închidă spitalele din nou.
După aia, însă, încearcă să dreagă busuiocul. Stați așa, că avem și vești bune pentru voi, dragi cetățeni, fiii patriei noastre. Fiți atenți la noi ce iubim noi oamenii și mai ales bolnavii: “Dorim să păstrăm accesul populației și bolnavilor cronici la spitale”. Din nou vorbele lui exacte. Fraza e luată cu Copy Paste dintr-un alt articol de presă, de azi.
Aha. Deci din nou aceeași afirmație ca și a secretarului de stat. Dorim să se întâmple ceva ce până acum nu s-a întâmplat. Deci dom’ ministru lasă de înțeles că până acum au oprit accesul bolnavilor cronici în spitale? Și pe urmă, hodoronc-tronc, s-au apucat mai toți bolnavii cronici să moară?
Aha.
Măi românilor, măi cetățenilor, măi contribuabililor, măi oameni buni, voi înțelegeți ce se petrece sub ochii noștri?
Au murit oameni. Sute de mii de oameni. Poate milioane. Nu avem date în volum absolut. Doar procente. 88% din bolnavii de cancer. Iar oficialii României nu neagă deloc asta. Ci, din contră, declară oficial că până acum bolnavii n-au primit tratament.
Aha. Ce să înțelegem de aici? Oare de ce au murit? Că n-au primit tratament? Că i-a tras curentul? Sau că n-au ascultat imnul la megafon? Este vreo relație de cauzalitate între cele două evenimente? Între cele trei declarații oficiale?
Nu știu ce să zic. S-ar putea să nu fie. Eu cred că bolnavii de cancer n-au fost suficient de patrioți. N-au ascultat imnul cum trebuie.
E simplu. E ca în balada lui Toma Alimoș. Imnul României era zbierat la megafoanele mașinilor Miliției, să ne țină ridicat entuziasmul patriotic. Oficialii închideau spitalele. Bolnavii de cancer, de diabet, de inimă, de rinichi, de toate bolile pământului de care suferă românii, nu aveau acces la tratament. Și pe urmă se apucau să moară pe capete.
Iar noi trebuie să tragem concluzia că nu are nici o legătură una cu alta. Foicica fagului, Manea e de vină. Manea slutu și urâtu.
Evident că nu are nici o legătură. Cum să aibă? Nici nu ne putem gândi la așa ceva…
Cum se guvernează o țară? Cum se tratează bolnavii cronici? Cum se gestionează criza Covid? Cum mor oamenii?
Simplu, elegant, din pix. Și din declarații oficiale.
În neamul meu, de când a început Covidul, din 2020 până în vara asta, am avut șapte înmormântări. Dintre acestea, patru au fost de cancer. În medie, câte o înmormântare cam la două luni. Deși am avut și momente în care i-am îngropat la pistol viteză, la două săptămâni unul după altul.
Nici unul n-a murit de Covid. Patru de cancer. Doi de inimă. Una de mațe. Probabil și la ea tot cancer, dar cine a mai stat să-i mai facă analize? Au putrezit mațele în ea, au pleznit, a murit și gata.
Cu excepția lui taică-meu, care a murit fix în buza Covidului, deci să zicem că n-a prins balamucul, fiecare dintre cei morți de cancer a avut dificultăți imense în a-și urma tratamentul. Hai să mai așteptăm o lună. Hai încă una. Nu putem să vă internăm acum. Stai să treacă restricțiile. Mai la vară, să se facă mai cald, să treacă nebunia asta, să deschidem spitalul pentru internări.
Și au murit. Și i-am îngropat.
Gata. Simplu. Mare lucru… Au murit. Ce atâta foială? Ce atâta jale? Nimic deosebit. Circulați, circulați. Stați să vă punem imnul la megafon, să vă treacă…
Repet: jumătate din neam, din generația părinților mei, a murit din cauză de Covid.
Însă nu au murit că au făcut Covid. Au murit pentru că niște unii deosebit de responsabili și de înțelepți au închis spitalele. Și astfel ai mei n-au mai avut parte de tratament. Victime colaterale. Niște statistici. Nu contează. Important este să purtăm masca pe față, să facem isterie să băgăm lumea în lipituri ce grav e Covidul. Și neapărat să punem imnul la megafon.
Restul? Dă-i dracu’. Să moară. Să joace golf. Să se trateze la Viena, că doar acolo se tratează românii. Se descurcă ei. Nu intră în statisticile Covid, deci nu contează.
Evident că știți deznodământul. Cum se întâmplă de regulă în această țară, nimeni n-o să pățească nimic pentru asta. Nici unul din cei responsabili.
De la cei mai foarte șefi din conducerea țării, ăia de fumau și benchetuiau fără mască, fără jenă, fără opreliști și fără de rușine în clădirea Guvernului, în timp ce restul prostimii era amendată fără milă dacă îndrăznea să nu poarte masca pe bot.
Până la ultimul pulifrici care făcea pe micul tiran la el pe tarla, rostogolea superior ochii în cap a silă și dispreț și nu lăsa bolnavii să intre în spital.
Nimeni nu va plăti. Nimeni nu va merge la închisoare. Deși în alte condiții, într-un stat normal la cap, pușcăria pe viață ar trebui să fie doar începutul discuției. Doar pedeapsa cea mai blândă, la ce genocid au făcut. Pentru care să se milogească avocații pe lângă procurorul necruțător.
Știm asta. Așa a fost dintotdeauna în România. Nimeni nu plătește, nu există consecințe. Doar dosare politice.
Și atunci nu ne rămâne decât să-i blestemăm.
Să vă blestem pe persoană fizică, pentru toți morții mei. Și pe persoană publică, pentru toți morții României.
Dragii mei responsabili de Covid, o voi mari șefi și restul pulifrici,
Voi toți cei ați omorât oameni cu zile și nu le-ați dat voie în spitale,
Cum au murit cei din neamul meu, așa să putrezească mațele în voi.
Să fiți voi șmecheri, șefi, să jucați golf, să fumați și să petreceți în birourile din Guvern. Să nu lăsați oamenii să intre în spitale, chiar dacă sunt pe moarte. Să nu vă pese de ceilalți. Să-i omorâți cu zile. Să vă pese doar de statisticile Covid și de putere.
Și pe urmă să muriți în chinuri.
De cancer.
Cu bube și cu dureri.
Cu ochii galbeni și tulburi. Cu sfîșieri atroce în tot corpul.
Să nu vă rămână bucățică din trup care să nu vă facă să urlați de durere.
Cu venele găurite de branulă în zeci de locuri. Cu limba umflată, îmbâcsită de scuipat gros, ca balele de melc. Năclăiți în sudoarea morții și în miros de neputință și de frică și de jeg și de pișat.
Fără morfină.
Fără nimeni la cap.
Fără lumânare.
Nespovediți neîmpărtășiți.
Și să fiți îngropați în saci de plastic. Să vi se tragă fermoarul peste mutra cadaverică, să vi se bată capacul în cuie, să n-aveți voie coșciug deschis.
Să nu umble nimeni după dricul vostru.
Și să fiți îngropați în gropi comune.
Și să se toarne beton peste voi, ca la Cernobâl.
Să n-aveți parte de cruce la cap.
Și să nu să vi se mai pomenească numele în veci.
Să muriți și voi, și copiii voștri. Și tot neamul vostru. Cum a murit din neamul meu, așa să moară și dintr-al vostru. Cum au murit milioane de români, așa să muriți și voi cu toții. Să crăpați, să vă duceți dracului, să dispăreți de pe fața pământului.
Afurisiți să fiți, cu tot neamul vostru.
Dar înainte să muriți și să ardeți în pucioasă până la sfârșitul vremurilor, neapărat să vă chinuiți. Rău de tot să vă chinuiți.
Cum s-au chinuit ai mei. Și milioane de români care au murit din cauza voastră.
Pentru că meritați.
Ghinion.
Autor: Mirel Palada
Adauga comentariu