Minciunile democrației și limbajul lor perfid

Într-o epocă controlată tot mai mult de mass-media, este esențial modul cum este mânuit limbajul, folosit adesea de autorități pentru a denatura grav sensurile. Răspunzătoare pentru moartea a milioane de oameni începând din 1945, SUA au devenit statul terorii numărul unu din lume. În anii 1980, fostul angajat CIA, John Stockwell, a estimat numărul morților la șase milioane. Conform unui articol recent, de la bombardamentele în masă din Asia de Sud-Est până la trimiterea de „escadroane ale morții” în America de Sud, armata SUA și CIA au fost răspunzătoare, direct și indirect, pentru un număr reestimat la 10 milioane de morți [1]. În zilele noastre, aceasta nu se numește crimă în masă. În mod ironic, SUA a deturnat sensul cuvântului „teroare” pentru a-și justifica tirania prin așa-numitul „război împotriva terorii”.

La acestea zece milioane puteți adăuga nenumărate alte vieți care au fost sacrificate pe altarul profitului urmărit cu orice preț de corporații, care nu se folosesc de armată pentru a bombarda popoarele și țările subjugate lor, ci de anumite politici. Dar aceasta nu este teroare. Este „ajustare structurală”.

Drept urmare, în ultimul deceniu și jumătate, sute de mii de fermieri din India s-au sinucis, situație cauzată, în mare parte, de puterea companiilor agroindustriale americane de a manipula prețurile materiilor prime la nivel global, putere pe care le-o conferă politicile adoptate de guvernul american în favoarea lor sau monopolul corporatist creat prin „tehnologiile de frontieră”, precum tehnologia „terminator” (care împiedică semințele să se reproducă, n. tr.), care i-au aruncat pe agricultori în datorii prea mari pentru a le putea face față [2].

Năpasta în care au fost aduși agricultorii din India nu este o situație singulară. Cât de multe vieți au fost curmate în întreaga lume din cauza violenței inerente funcționării zilnice, deși aparent inofensive, a capitalismului de pradă, care cauzează, tăcut, atâtea crime? Acest sistem bazat pe inegalitate le-a furat efectiv oamenilor anii, sănătatea, mijloacele de existență, apa de la robinet și alimentele de pe masă. Din Marea Britanie până în Africa, clasele subjugate – „carne de tun” în crizele economice, privită adesea cu dispreț, carnea de tun în timp de război sau eroii înapoiați din războaie, aruncați peste bord de sistem la întoarcerea lor acasa, oamenii manipulați și exploatați fără cruțare în numele conceptelor false de naționalism sau interes național – sunt oamenii ale căror vieți au fost scurtate sau lipsite de șanse din cauza încercărilor la care i-a supus pumnul de fier al capitalismului [3].

Confiscarea bogăției în cadrul unui sistem care o transferă către vârf printr-un proces de acumulare prin deposedare [4] este ridicată în slăvi ca fiind creștere, prosperitate și libertate de alegere, în ciuda dovezilor că, din Grecia până în Spania, situația reală a majorității oamenilor a fost mereu sărăcia tot mai crâncenă, privarea de posibilitatea alegerii, suferința.

Nu ați ști prea multe despre toate astea dacă ați apela doar la mass-media convențională pentru a vă informa. Sigur, vi s-a spus probabil să strângeți cureaua, fiindcă suntem cu toții afectați de situația grea și trebuie să facem unele sacrificii în aceste vremuri dificile pentru economie.

Și, de parcă nu era de ajuns, în timp ce o mare parte a țării (a oricărei țări) este adusă la sapă de lemn, din cauza existenței unei rate foarte mari a șomajului după ce locurile de muncă au fost externalizate, trebuie să atacăm Mali, Siria, Libia, Iran (și lista poate continua), altminteri le-am permite răufăcătorilor să pună stăpânire pe planetă. Și atunci unde am ajunge fără astfel de noțiuni rafinate? Nu este vorba de prădarea resurselor. Ci despre umanitarism.

Ei bine, am fi exact în situația în care suntem acum, întrucât tâlharii globali dețin deja controlul și poartă războaie nu numai împotriva oamenilor din țările deja menționate, dar și împotriva celor din propriile lor țări prin mijloacele de supraveghere în masă, prin sistemul penal, prin letargia indusă de drogurile ilegale folosite de spioni sau prin industria de infotainment și barierele legislative create pentru privarea oamenilor de libertățile civile. Jocul s-a terminat, economia occidentală dominantă (SUA) este la pământ, fără speranțe de redresare (5). Imperialismul și militarismul n-o vor salva, dar nu ni se va permite să credem că există o alternativă la ele.

Și, în timp ce bancherii privați continuă să ne subjuge prin dreptul lor de a printa și împrumuta bani către guvernele naționale – cărora le împrumuta din nou bani pentru plata dobânzilor a căror spirală scapă de sub control astfel că devine imposibil să mai fie vreodată achitate integral (6) –, ei pot continua nestingheriți să-și umfle buzunarele cumpărând resurse naționale pe nimic din țările pe care le-au adus în faliment. Aceasta nu se cheamă escrocherie. Ci austeritate.

„Acum vor vrea sa ia și din banii tăi pentru asigurările sociale. Vor bani din pensia ta. Îi vor pentru a-i putea da prietenilor lor criminali de pe Wall Street. Și ghici ce? O să-i obțină. Îi vor lua pe toți mai devreme sau mai târziu, fiindcă ei sunt stăpânii” Gorge Carlin, scriitor, critic și actor de comedie.

Unde este mass-media, care să dezvăluie toate astea? Unde sunt jurnaliștii care pretind să fie respectați pentru profesionalismul, responsabilitatea și imparțialitatea lor? Dacă putem numi profesionalism, responsabilitate și obiectivitate a sluji docil și a nu leza în vreun fel interesele industriei publicitare, ale birocraților, lobbyiștilor sau corporațiilor, atunci ei sunt întruchiparea virtuții absolute!

Vânzându-ne minciunile lor gras plătite, ei continuă să inducă în eroare publicul. Prin slabele lor „investigații” cu privire la „procedurile parlamentare”, la personalitățile politice, la adoptarea mecanică de legi și intrigile stupide dintre partidele politice, ei nu fac decât să contribuie la perpetuarea status quo-ului și să mențină publicul în ignoranță cu privire la lobbyiștii plătiți pentru a influența voturile și la cârdășia de interese care permite industriei petroliere, sistemului bancar, industriei farmaceutice, marilor companii agroindustriale și celorlalți monștri să ne stoarcă și de ultima picătură de vlagă.

Dacă analizăm modul cum a relatat BBC despre bombardamentele NATO din Libia ne facem o idee limpede despre mass-media convențională. Relatarea a fost rușinos de părtinitoare. Trebuie oare ca publicul să plătească pentru un „serviciu public” de transmisie prin care e indus în eroare și prin care ei doresc să obțină conformarea noastră față de politicile ilegale adoptate în interesul politicienilor și al corporațiilor? S-au făcut puține investigații cu privire la abaterea de la îndeplinirea „misiunii” sau pentru a se stabili de unde își procurau insurgenții armele în ciuda embargoului impus de ONU asupra armelor. Cu atât mai puțin cu privire la dreptul deținut de NATO de a bombarda o arteră către Tripoli. Nu a existat nicio discuție despre ceea ce profesorul de la Universitatea din Johannesburg, Chris Landsberg, a spus că reprezintă încălcarea de către NATO a dreptului internațional sau despre cele 200 de personalități africane proeminente care au acuzat națiunile occidentale de nerespectarea dreptului internațional.

Pe de altă parte, minciunile pe care ni le servește generos mass-media convențională de fiecare dată când Marea Britanie decide să pornească un nou război sunt frumos ambalate în fraze despre sentimentele naționaliste și vechea mentalitatea colonialistă potrivit căreia „băieții noștri” trebuie să meargă „acolo” pentru a civiliza barbarii.

Dar acesta e rolul mass-mediei: de a contribui la consolidarea și crearea, zi de zi, a condițiilor pentru existența unui sistem social exploatator și creator de dezordine. Asta înseamnă a avea o presă docilă și anemică. Dar este vorba de democrația liberală. Acest rol nu este numai al mass-mediei, dar și al sistemului de educație și al sistemului politic.

De aceea fostul premier britanic a fost, cu câțiva ani în urmă, sfătuit de către consilierii săi financiari să vândă, la un preț de nimic, ceea ce era numit în derâdere „aurul țării” pentru a sluji intereselor bancherilor (nu ale țării), fără ca această propunere să fie supusă unei dezbateri publice reale. Unii spun că acesta a fost primul „bail out” [7]. Astfel, banii contribuabililor sunt utilizați, fără știrea acestora, în mod nejustificat și nedemocratic pentru a salva băncile, pentru a aduce la ananghie diferite țări și pentru a presăra moarte și nenorociri asupra a mii de oameni prin „operațiuni sub acoperire”. „Sub acoperire”, adică tăinuite publicului larg, care rămâne într-o inconștiență fericită cu privire la direcția pe care o iau banii lui – dolari, lire sterline sau euro – câștigați cu greu.

Din acest motiv, pungașii, criminalii și escrocii din fruntea statului și a corporațiilor, care își deghizează ticăloșiile sub masca libertății și democrației, scapă nepedepsiți de atâta vreme. Din păcate, de aceea își vor continua nestingheriți mișeliile.

Note
1)http://www.globalresearch.ca/the-cias-hollywood-release-zero-dark-thirty-or-how-people-lose-their-humanity/5318368
2)http://www.countercurrents.org/glo-shiva050404.htm
3)http://ibnlive.in.com/news/india-is-prospering-indians-arent-aiyar/158081-60-120.html
4)http://globetrotter.berkeley.edu/people4/Harvey/harvey-con4.html
5)http://www.globalresearch.ca/the-collapsing-us-economy-and-the-end-of-the-world/31825
6)http://www.hangthebankers.com/economic-collapse-is-inevitable-heres-why/
7)http://www.marketoracle.co.uk/Article35501.html

Traducere de Irina Bazon (gandeste.org)

sursa: http://www.globalresearch.ca