Aproape fiecare membru al Congresului, fie el democrat sau republican, crede în Marea Minciună Ecologistă. La fel cred toți candidații conservatori pentru fotoliul de prim ministru din Marea Britanie, la fel cei ce doresc să preia șefia Partidului Conservator din Canada. La fel crede, practic, toată presa mainstream. Marea Minciună Ecologistă – dioxidul de carbon poluează – e atât de omniprezentă încât până și cei considerați sceptici – inclusiv ONG-urile și experții de dreapta subscriu la această ortodoxie, deosebindu-se nu atât prin faptul că în opinia lor CO2 poluează, ci doar în privința gradului în care o face.
Din cauza acestui fapt, dezbaterea în privința politicilor climatice nu s-a purtat asupra existenței problemei, ci în privința urgenței și a felului în care trebuie rezolvată problema. Mai avem doar opt ani sau câteva decenii până la Armaghedonul climatic? Scăpăm de hidrocarburi prin centrale nucleare sau prin eoliene? Ar trebui să ne schimbăm stilul de viață ca să avem nevoie de mai puțină energie? Sau ar trebui să ne luptăm cu acest rău prin a ne îndigui continentele și a ne ascunde în spatele unor ziduri contra apei?
Având în vedere că aproape tot spectrul politic este de acord că a reduce CO2 reprezintă un lucru bun, dezbaterea s-a purtat între aceia care ne vor binele prin atingerea Net Zero în 2040 și aceia care vor să atingem respectiva bornă mai lent. Cum discursul ajunge la soluții fantastice, toată lumea e preocupată de soluții visătoare, iar în proces sunt irosite trilioane de dolari.
Până la începutul anilor 2000, când schimbarea climatică era numită încălzire globală iar media mainstream încă observa că niciuna dintre miriadele de predicții despre catastrofa climatică nu se adeverea – calotele polare nu se topeau, Manhattan-ul nu se scufunda, malaria nu infecta emisfera nordică – multe publicații vorbeau despre escrocheria schimbărilor climatice. Emailurile din scandalul Climategate au dezvăluit felul în care oamenii de știință au conspirat pentru a „ascunde declinul” temperaturilor care nu se conformau modelelor lor. Afirmația după care 97% dintre oamenii de știință susțin teoria încălzirii globale a fost dovedită drept fraudă, la fel și cea după care 4000 de oameni de știință asociați Panelului ONU pentru Schimbări Climatice susțin raportul produs de organizație, în condițiile în care cei mai mulți nu îl citiseră, ci doar au analizat anumite părți și adesea au fost în dezacord cu ele.
Ideea că „știința și-a spus cuvântul” în problema schimbării climatice nu a fost supusă analizei. Oamenii de știință din toată lumea au semnat o serie de petiții pentru a contesta acea afirmație. Petiția din Oregon din 2008, impulsionată de fostul președinte al Academiei Naționale de Științe și promovată de Freeman Dyson, succesorul lui Albert Einstein de la Princeton, unul din cei mai importanți oameni de știință la nivel mondial, a fost semnată de mai bine de 31.000 oameni de știință și experți care au căzut de acord că „limitarea gazelor cu efect de seră ar afecta mediu, ar obstrucționa avansul științei și tehnologiei, ar afecta negativ sănătatea și bunăstarea omenirii… Mai mult, există dovezi științifice substanțiale conform cărora creșterea dioxidului de carbon în atmosferă produce multe efecte benefice asupra plantelor naturale și a mediului animalelor.”
Singurul lucru cert este eșecul ieșit din comun al Panelului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice, format din birocrați proveniți din 195 de țări, în a convinge pe altcineva în afară de ei înșiși, media și alți câțiva naivi că schimbările climatice reprezintă o amenințare existențială. Sondaj după sondaj arată că publicul nu e interesat de această problemă.
O cercetare Gallup realizată săptămâna trecută în care americanii erau întrebați „care credeți că este cea mai importantă problemă cu care se confruntă țara astăzi”, a descoperit că schimbările climatice nu apăreau în lista de pericole. După cum a observat Gallup, „în multe părți ale țării au fost temperaturi record, alte regiuni au suferit inundații, însă doar 3% dintre americani au menționat vremea, mediul sau schimbările climatice ca fiind problema centrală”. De asemenea, într-un sondaj recent realizat de New York Times „doar 1% dintre respondenți au indicat schimbările climatice ca fiind cea mai importantă problemă a țării… Chiar și în cadrul votanților sub 30 de ani, grup considerat a fi cel mai sensibil față de această problemă, procentul era de 3%.”
Deși majoritatea elitelor continuă să peroreze despre urgența reducerii dioxidului de carbon, acțiunile lor le contrazic vorbele, fie că e vorba de avioanele private cu care zboară, sau de angajamentul nesincer față de politicile climatice.
Potrivit anunțului de săptămâna trecută al Agenției Internaționale pentru Energie, cărbunele domină din nou piața de energie: cererea mondială de cărbune va atinge maximul stabilit în 2013 și este de așteptat să crească anul viitor. Până și Uniunea Europeană dă înapoi față de angajamentele sale Net Zero.
În unele țări, guvernele nu dau înapoi, ci se debarasează cu totul de politicile climatice. După ce a numit turbinele eoliene „ventilatoare” care rănesc mediul și creează „poluare vizuală” fără să creeze prea multă energie, președintele Mexicului, Andrés Manuel López Obrador, a afirmat că guvernul va stopa subvențiile pentru energie eoliană și nu va mai emite autorizații pentru așa ceva. De asemenea, Israel se va retrage din această industrie, ministrul mediului susținând că turbinele eoliene oferă o „contribuție neglijabilă” pentru sistemul energetic al țării, prin comparație cu riscul mare pentru natură.
A admite că regenerabilele sunt o escrocherie economică și ecologică, așa cum au făcut Mexic și Israel, reprezintă un pas înainte pentru demolarea minciunii că un combustibil care emite dioxid de carbon poate fi înlocuit ușor. Celălalt pas îl reprezintă minciuna că hidrocarburile care emit dioxid de carbon trebuie să fie înlocuite.
Afirmația absurdă conform căreia CO2 e un poluant e cusută cu ață albă. Afirmația celor 31.000 de experți după care „nu există dovezi științifice concludente după care CO2 emis de oameni, metanul sau alte gaze de seră provoacă sau vor provoca în viitorul predictibil o încălzire catastrofală a pământului și distrugerea climei” e la fel de adevărată azi ca și atunci și va fi întotdeauna. Niciun om de știință nu a demonstrat vreodată că emisiile de CO2 produse de om – adică îngrășămintele naturale – produc vreun rău cuiva.
Autori: Patricia Adams & Lawrence Solomon
Sursa: contramundum.ro
Adauga comentariu