Analize și opinii

Luminița Arhire: ”SPARANGHELIADA DE PRIMĂVARĂ”

Nu, băieți… nu CORONAVIRUSUL cel fioros mă sperie pe mine… ci ipocrizia fără sfârșit… Cum, măi dragă? Sparanghelul e, cumva, leac de COVID? Păi, atunci se schimbă lucrurile… că sparanghel avem și aici, în România! Dar ce v-ați mai distrat voi, dragă, de SPARANGHELIA lui Daea Petre, în primăvara lui 2019, dată la care cultura cea mândră, poposită pe meleaguri românești, a fost onorată și de ministrul Agriculturii, și de un sobor de preoți, și de ambasadorul Germaniei. Adică un fel de „shaormasparagus cu de toate”, dar autohton. Poftim:



„Investiţie iniţială mare, 3 ani de pregătiri, apoi, un profit constant şi sigur, timp de un deceniu. Aşa arată planul sumar al unei culturi de sparanghel, noua idee de afaceri pe care o promovează ministrul Agriculturii. Petre Daea a inaugurat o cultură de 140 de hectare şi promite creşterea ajutoarelor de stat pentru fermierii care se încumetă să semene aşa ceva.

Ministrul Agriculturii a scos, entuziast, din sol o tijă de sparanghel alb, sub privirea unui investitor german, care a semănat deja 2 milioane şi jumătate de euro în pământ nisipos românesc.”( ȘTIRILE PRO TV, 4 aprilie 2019)

Lumea a râs mult… de ministru, de sparanghelul cel emigrant, de soborul de preoți… însă nu și de ambasadorul Germaniei și acum înțelegem de ce, căci Germania pare patria sparanghelului de omenie, care absoarbe delicat forța de muncă românească, în plină pandemie, acea forță de muncă având masca anti-CORONA pe figură și semnând Contractul-de-culegător-sparanghel pe scara avionului, fără să se mai obosească să-l și citească!

Altfel, cască-mască-bască-1,5 metri distanțare socială… sunt obligatorii pentru tot poporul- mai puțin pe aeroportul din Cluj, unde lumea socializează cu foc căci, nu-i așa? interesul

Germaniei pentru cultura de sparanghel unește popoarele și scurtează distanțele între oameni, la vreme de pandemie!

Scurt istoric: pe la mijlocul lunii martie 2020, deja îngrijorarea Germaniei pentru soarta lui Asparagus officinalis era evidentă:

„…«În cazul sparanghelului, problema a devenit deja acută», a declarat Andreas Köhr, purtător de cuvânt al Asociației Fermierilor și Viticultorilor din sudul landului federal Renania-Palatinat. În regiunea Rheinhessen, aflată la sud de Frankfurt pe Main, recolta de sparanghel începe peste câteva zile. Prin tradiție, sezonul de sparanghel se încheie în Germania pe 24 iunie. «La noi există ferme care au cerut 100-120 de muncitori sezonieri, dar de venit au venit până în 10 persoane», a declarat el pentru DW. Numeroase asociații ale fermierilor cer acum guvernului de la Berlin să asigure sosirea muncitorilor sezonieri. În prezent se discută tot felul de soluții posibile, de la organizarea unor convoaie de autocare până la aducerea muncitorilor sezonieri cu avioane închiriate. De aceea, fermierii și alte asociații de profil cer politicienilor să relaxeze prevederile legale(…). Între solicitări se numără majorarea orelor de lucru și a perioadei de angajare. Cu alte cuvinte mai puțini oameni să poată munci mai mult pentru a strânge recolta de pe câmp.” (DEUTSCHE WELLE, 19 martie 2020)

Cu toate aceste îngrijorări, ce să vezi! pe 25 martie tot Deutsche Welle ne-a anunțat că Germania a luat, totuși, hotărârea de a închide granița pentru culegătorul de sparanghel vorbitor de limbă română ( principal) sau de limbă poloneză (secundar). Citez:

„Din cauza crizei generate de coronavirus, muncitorii sezonieri din estul Europei nu mai au voie să vină de miercuri, de la ora 17 pentru a lucra în agricultură în Germania. Interdicția de acces are ca scop minimizarea pe cât posibil a riscului de răspândire a infectărilor cu noul coronavirus, a explicat purtătorul de cuvânt al Ministerului federal de Interne, Steve Alter, la Berlin.” (DEUTSCHE WELLE, 25 martie 2020)

Numai că pe data de 3 aprilie 2020, interdicția a fost ridicată… iar ziua fraternizării pe aeroportul din Cluj a fost 9 aprilie 2020… păi, șase zile, zic… și atunci, pot eu să nu mă gândesc că organizarea, în cele șase zile, s-a făcut NEMȚEȘTE? Și pot eu să cred că un președinte numit Klaus dimpreună cu un premier numit Ludovic, dintr-o țară numită România, n-au auzit jelania unei doamne numite Ang(h)ela, grăbindu-se să-i și răspundă? Căci la începutul lui aprilie încă interdicția germană nu era ridicată! Iar când s-a ridicat, a fost ca și cum miile de muncitori sezonieri, ghidați de o chemare supraomenescă, s-au ridicat brusc din pat, și-au făcut băgăjelul în cinci minute și au luat drumul Baden-Baden-ului, trecând imateriali pe lângă echipajele de poliție și pe lângă armata scoasă pe străzile patriei și ocolind Ordonanțele din ce în ce mai militare, cu grijă și cu simțul răspunderii! Căci nimeni-nimeni… nici un pui de echipaj vigilent nu i-a văzut plutind dinspre Suceava cea „carantinată” sau dinspre Caransebeșul unde a fost primar însuși ministrul de Interne, Vela Marcel, către Clujul cel european! Și dumneavoastră chiar credeți, cetățeni, așa ceva?

Pe de altă parte să înțelegem bine și sensul lamentoului nemțesc și să luăm aminte la frământările unui cultivator de sparanghel din Germania :

„Ideea ministrei Agriculturii Julia Klöckner de a angaja în agricultură lucrători din gastronomie, ȘOMERI sau REFUGIAȚI este primită cu scepticism de fermierii germani. Unul dintre ei, agricultorul Thomas Syring, care cultivă sparanghel la Beelitz, lângă Berlin, pe 900 de hectare, crede că propunerea doamnei ministru nu are sens. Activitatea trebuie învățată, muncitorii au nevoie de experiență. În plus: «Aceasta este o muncă grea, afară, în frig. Ca să înlocuiesc un român sau un polonez, am nevoie de cinci germani.»…”

Aha! deci în loc de un român plătit ca românul ar trebui cinci germani plătiți ca germanii…

Să ne întoarcem, așadar, la reclama pentru salamul săsesc (ani de zile această reclamă a fost difuzată pe toate posturile de televiziune românești) și să luăm aminte:

„Hans alege o bucată savuroasă de carne. Klaus o fărâmițează cu mare pricepere. Jurgen o potrivește meticulos cu alese condimente. Ludwig îi dă mai apoi formă potrivită. Johann se gândește de două ori înainte să taie o dată. Herr Martin pune rețeta de-o parte ca să vă ofere în continuare SALAMUL SĂSESC.”

Totuși, cetățeni consumatori, în proporție de 66,09%, de „salam săsesc”… n-ar fi trebuit să vă îngrijoreze, încă de când a apărut reclama, faptul că sunt necesari ȘASE NEMȚI (Hans, Klaus, Jurgen, Johann, Ludwig și Martin) ca să desăvârșească UN SALAM, în timp ce ar fi suficient un nea Ion-cârnățar pentru ca să facă aceeași chestie, într-un timp mult mai scurt și cu costuri de personal binișor reduse?

De-aceea, cred, matematica însăși ne spune că la cules de sparanghel, deoarece se cere o calificare mai slăbuță, raportul e doar de cinci nemți la un român…

P.S. Sigur că l-am căutat și în întâmplarea asta științifico-germano-fantastică pe POPA PROSTUʹ… cinʹ să fie… cinʹ să fie… păi, mai mult ca sigur, Rareș Bogdan e Popa Prostuʹ de data asta. Ia uitați ce a zis acesta într-o intervenție televizată:

“Înainte a pleca trebuie să ştim unde pleacă, trebuie să ştim condiţiile în care pleacă, trebuie să ştim că securitatea medicală a fiecăruia dintre ei este asigurată. Trebuie să ştim dacă pe piaţa de muncă internă a României, în agricultură, construcţii, există şansa de absorbţie a forţei de muncă. (…) Zona Carlsruhe, Sturtgart, Baden-Baden, unde ajungeau aceşti oameni la cules de sparanghel, este cea mai infectată din punct de vedere al coronavirusului.(…) Noi nu suntem furnizori de forţă de muncă brută a Europei! Faptul că Germania îşi ţine sparanghelul pe câmp nu e problema mea. E problema lor, dar nu în vreme de pandemie la nivel european şi în momentul în care graniţele sunt închise şi noi suntem în stare de urgenţă!” (ROMÂNIA TV, 10 aprilie 2020)
I-auzi ce frumos și ce sensibil… deci, măi dragă, lui Rareș colegii de gașcă nu i-au povestit „aranjamentul” și l-au lăsat în ofsaid, cu chiloții de sport în vine și cu suspensorul la vedere. Lasă, Rareș, nu fi trist. Nu știu dacă te încălzește cu ceva, însă Klaus și Ludovic nu i-au spus nici luʹ Turcan. Așa că nu ești singurul fazan entuziast și degrabă pupător de fese din PENELEU care n-a înțeles nimic!

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Plavanul considera Romania si pe romani, drept paltonul sau, pe care la nervi isi permite sa-l arunce pe unde doreste! Tot ca pe paltonul sau, i-a considerat si pe acei amarati copii romani, pe care i-a vandut ca pe niste saci de cartofi in Vest, castigand de pe urma lor un morman de bani! Acum, cand a mai dat sclavilor mamaligari o portie de carantina(zu hause), ne poate zice cu ranjetul ala specific de cabalina: GHINION!!

  • „Ideea ministrei Agriculturii Julia Klöckner de a angaja în agricultură lucrători din gastronomie, ȘOMERI sau REFUGIAȚI este primită cu scepticism de fermierii germani. Unul dintre ei, agricultorul Thomas Syring, care cultivă sparanghel la Beelitz, lângă Berlin, pe 900 de hectare, crede că propunerea doamnei ministru nu are sens. Activitatea trebuie învățată, muncitorii au nevoie de experiență. În plus: «Aceasta este o muncă grea, afară, în frig. Ca să înlocuiesc un român sau un polonez, am nevoie de cinci germani.»…”

    Cina cea de taina

Abonează-te la newsletter