Analize și opinii

Luminița Arhire: „Orice cal proiectat de un colectiv selecționat din 27 de țări iese, până la urmă, oricum l-ai asambla, tot o cămilă!”

Adina Vălean, cu un zâmbet subțirel și cu o voce tabagică, ne spune, la început de 2021, ce planuri mai are UE în Anul European al Căilor Ferate… Dar planurile Uniunii Europene n-au nicio legătură cu noi, din câte-mi dau seama. Și nu știu dacă Adina Vălean o fi văzut cum arată un tren în România, în ultimii ani.
Pe mine însă, dincolo de optimismul, nesăbuit -dacă mă întrebați- al doamnei doamnei comisar, în ceea ce privește viitorul Căilor Ferate Române, cel mai mult m-a impresionat limbajul de carton-velin al dânsei, limbaj care cuprinde, în cantități impresionante, cuvintele și expresiile: „reziliență și redresare”… „managementul mobilității urbane”… „mecanismul de implementare”… „sustenabilitatea transportului”… „smart-city”… „aplicaţii de ridesharing”… „interconectabilitate… „transpunerea directivelor… „micro-mobilitatea și multi-mobilitatea, plus „mobilitatea curată”… „terminale multi-modale”… „digitalizarea transportului”… „ecuaţia reducerii emisiilor”… de-astea, chestii europene. Cred că-i operează pe creier când ajung acolo, la Bruxelles, și le mai bagă niște circumvoluțiuni gata imprimate cu aceste expresii frumoase! Cuvinte care pe noi ne uimește și ne face sfielnici, deoarece „populația generală” nu știe să vorbește așa grozav!!!
Învelită în aceste vorbe magice, doamna Vălean ne spune o poveste frumoasă despre trenuri de mare viteză, la ceas aniversar. Și ce? În definitiv, dacă se aniversează Ziua Mondială a WC-ului, pe 19 noiembrie, într-o Românie fără rețele de canalizare pe vreo jumătate de teritoriu locuit, de ce nu s-ar aniversa și Anul European al Căilor Ferate în aceeași țară în care copii cred că trenul nici nu există în realitate, ci e doar o jucărie… un fel de SPIDERMAN…
Numai că în timp ce planurile vesele legate de reziliență și sustenabilitate ale mobilității, manageriate atent în smart-cities, cu terminale multimodale, logistice, digitalizate la maximum, interconectate și din ce în ce mai „green”, prin mecanismul de redresare, precum și strategia doamnei comisar în direcția decarbonizării sectorului european al transporturilor, vizând transpunerea directivelor privind siguranța feroviară și interoperabilitatea, etc… etc… ne-au lăsat cu gura căscată, în România a mai ars un salon de spital și au mai murit niște oameni.
Vizibil marcat de această situație -cu patru morți la prima vedere și încă unul descoperit, într-o baie, după niște ore bune- ministrul Sănătății și-a schimbat fotografia de profil de pe FACEBOOK… dar nu, nu cu eticheta JE SUIS MATEI BALȘ, ci căutând o fotografie mai nostimă, mai optimistă, cred, ca să poată scrie într-o atmosferă un pic mai relaxată mesajul de condoleanțe care începe cu: „O durere imensă asupra noastră astăzi, o nouă tragedie ce s-a întâmplat într-un spital din România. Sunt și suntem alături de pacienții și familiile celor internați la Matei Balș.” Fotografia cea nouă de pe pagina domnului ministru, cu un Vlad Voiculescu zâmbitor, sub care se află textul cu condoleanțele, o puteți admira mai jos.
La fel de preocupat de soarta spitalelor care ard în România, cu pacienți cu tot, Klaus a plecat să se relaxeze la munte, pe pârtie… Căci, la naiba! nu a fost suficient că spitalul din Piatra Neamț s-a aprins ca un foc de artificii, nitam-nisam, tot în weekend? N-a suferit președintele destul că a fost silit să stea în București în weekend-ul cu accidentul de la COLECTIV? Câte weekend-uri să mai sacrifice postând pe FACEBOOK mesaje de condoleanțe? Măcar să fie o planificare… că așa, cu toate incendiile astea puse vineri-sâmbătă-duminică, mereu… nu se mai poate!
Ce vreau să vă spun? Păi, vreau să vă spun că între proiectele Adinei Vălean -cea care ne explica, zâmbind cu o oarecare superioritate, mai acum câțiva ani, cum trebuie să relocăm gândacul-croitor dacă vrem autostradă- și realitatea spitalelor care ard în România, cu torțe vii în interior, cu tot, e o distanță astronomică, prieteni… Între Europa lor, inventatoare a unei limbi-de-lemn care i-ar face invidioși pe toți propagandiștii de dinainte de 1990 și România noastră în care, la șase ore de la declanșarea incendiului într-un spital-model și la câteva ore de la stingerea acestuia cineva a găsit un corp omenesc carbonizat într-o baie, pur și simplu pentru că nimeni nu s-a uitat în acea încăpere, prăpastia este enormă.
Mă uit de câțiva ani la această Uniune (!!!) construită din funcționărime care învârte vorbe și care face programe și MCV-uri fără nici o legătură cu realitatea românească, exact ca la discursul despre cocoșa unu și cocoașa doi a lui Nelu Tătaru. Căci orice cal proiectat de un colectiv selecționat din 27 de țări iese, până la urmă, oricum l-ai asambla, tot o cămilă!
Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, ochelari de vedere, barbă şi în aer liber