În general, e destul de simplu să fii artist în momentele acestea de nebunie ale planetei… dacă nu știi să scrii versuri, concepi o bucată de proză slăbuță, șocantă mai ales prin banalitatea temei, prin limbajul trivial și prin violența explicită (teme de poezie contemporană: cutia de bere stâlcită și aruncată în parc, sau dezamăgirea pentru ultima partidă de sex așa-și-așa, urmată de recuperarea optimismului prin exercițiu solitar, sau reflecțiile poetului în timp ce așteaptă autobuzul, printre ambalaje de înghețată pe băț, sau meditația asupra tristeții exhibiționistului amator, etc.) o aranjezi ca și cum ar fi cu „vers alb -și gata poemul!
Dacă nu te pricepi să cânți pentru că -fatalitate!- nu ai fost înzestrat cu voce, nu-i nici o problemă să devii vedetă -poți să vorbești, tărăgănat, răgușit, pe un fond muzical conceput de mintea computerului, fără nici un ajutor din afară, și te numești cântăreț. Important este ca în textul cântecului, scris chiar de tine, artistule, să folosești cât de des se poate cuvântul care începe cu P… , are două silabe și e scris în toate toaletele publice.
Dacă n-ai talent pentru desen sau sculptură, no problem! iei niște manechine, le mânjești cu ketchup, le înfigi niște cuie-n cap, adaugi un craniu de capră, mai multe lanțuri ruginite, o pasăre moartă de ceva vreme și răspândind o duhoare încurajatoare pentru actul artistic și faci o expoziție cu toate astea, dacă se poate într-un grajd dezafectat, care stă să cadă pe vizitatori.
Dacă vrei să montezi o piesă clasică dar actorii sunt vai și-amar de capul lor, nu te îngrijora , regizorule… înțolește-l pe Hamlet în costum de camuflaj, urc-o pe Ofelia, mai mult dezbrăcată, pe motocicletă, pune-l pe Polonius să-și joace rolul într-o rochie de cabaret și cu pene de struț în cap, înlocuiește craniul lui Yorick cu o conservă cu fasole și ciolan afumat… apoi explică la premieră de ce anume este Shakespeare demodat și cum ar trebui îmbunătățit.
În toate cazurile, la vernisaj, la premieră sau la lansarea unei piese muzicale revoluționare e util ca artiștii să fie în pielea goală… uneori, în cazul unor acte culturale mai hotărâte, e indicat ca artistul să și urineze, de față cu publicul, într-o căldare.
Doar suntem în epoca bananelor lipite pe pereți cu bandă adezivă, care se pot cumpăra cu 120 000 de dolari, la ofertă!
Nu mă îndoiesc că trăim într-o epocă în care orice, DAR ABSOLUT orice produs poate fi numit artă, dacă niște șmecheri îi aplică PLEOSC! o etichetă deasupra, ca o bancnotă de 100 de lei lipită pe frunte. Nu este însă obligatoriu, cred, ca Ministerul Culturii și însăși distinsa doamnă vicepremier Turcan să-i facă acestui tip de produs, reclamă.
Or, asta s-a întâmplat pe 10 iunie 2020, la „Marele vernisaj de vară la MNAC” (sau „MNAC Summer Grand Opening”, ca să înțeleagă tot anglo-românul despre ce anume este vorba).
La „vernisajul de vară” acestei expoziții de unde nu pot să pun fotografii cu exponatele deoarece nu e încă ora la care copiii merg la culcare, programul „muzical” a fost susținut de trupa FLUID iar înregistrarea prestației celor doi FLUIZI a stârnit un val de contestare publică pe pagina de FACEBOOK a MNAC. Reprezentanții muzeului au tras concluzia că populația e intolerantă și de aceea nu a apreciat produsul artistic al celor doi travestiți sau transsexuali, că nu se înțelege bine ce anume sunt dânșii. Eu cred însă că PRODUSUL ARTISTIC în sine, de-a dreptul monstruos, lipsit de cea mai elementară formă de talent, este cel care a stârnit reacția publicului. Îngrijorat de scandal, muzeul a șters de pe pagina de FACEBOOK „momentul muzical”, dar s-a declarat în continuare solidar cu „artiștii”:
„Rămânem alături de formația FLUID. Considerăm că respectul față de celălalt și promovarea drepturilor omului stau la baza unei societăți deschise și că trebuie susținute eforturile de multiplicare a acestor valori. De-a lungul existenței sale, MNAC s-a străduit să fie un spațiu cultural liber, accesibil tuturor, indiferent de culoare, identitate, orientare sexuală sau de gen și a încercat să ADUCĂ UN APORT (!!!, n.n.) la reprezentarea, în spațiul public, a acestor comunități.(…) MNAC a susținut și va continua să susțină comunitatea queer / LGBTI+, prin expoziții și evenimente trecute în parteneriat cu asociații precum Bucharest Pride, Asociația Accept, având în pregătire un proiect împreună cu Asociația MozaiQ. Acestea se alătură unei liste lungi de evenimente și expoziții din trecut, cât și artiști ale căror lucrări se află în colecția muzeului.”
Nu dragă muzeule…, nu, nu, nu! matale nu trebuie să fii „accesibil tuturor, indiferent de culoare, identitate, orientare sexuală sau de gen”, ci numai celor talentați, că doar nu vorbim aici despre orientarea sexuală a lui Piotr Ilici Ceaikovski, ci despre trans-băieții de la FLUID, interpretând o abjecție pe care matale o prezinți cu titlul de „artă”. Iar „drepturile omului” sper că nu înseamnă promovarea oficială a oricărui produs muzical execrabil. Atât.
Aflată la fața locului, doamna Turcan, îmbujorată, a spus:
“Aş dori să consideraţi prezenţa noastră aici, a mea şi a domnului ministru al Culturii, ca reprezentanţi ai guvernului din care facem parte, ca pe un angajament de a fi aproape de artiştii contemporani, să integrăm componenta artistică contemporană autohtonă în contextul internaţional şi să ne punem în valoare, ca ţară, prin creaţia artistică.” (Raluca Turcan 10 iunie 2020, MNAC)
Iar ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, se pare că a fost și el încântat de „tablouaș”căci iată ce a declarat:
„Am asistat azi la o porție de creativitate și reinventare (!!!), așa cum îi stă bine unui muzeu de artă contemporană.” (Bogdan Gheorghiu, pe 10 iunie 2020, la deschiderea noului sezon expozițional al MNAC București)
Așadar: CREATIVITATE și REINVENTARE… Știu și eu?
Ca să fiu sinceră, la CREATIVITATE n-am remarcat nici un scâncet… în schimb, la REINVENTARE, da, sunt de acord! Cei doi „artiști” ai trupei FLUID, au REINVENTAT cu succes, rochia „neon” cu care doamna judecător Iulia Motoc a depus jurământul pentru Curtea Constituțională, în 2013. Amândoi s-au îmbrăcat fix cu acest model de succes, încercând să-și pună mai bine în valoare feminitatea! În acest context, remarcând eu respectul pe care FLUIZII îl acordă ținutelor clasice, îmi permit să le recomand, pentru costumația la următorul spectacol, paltonul din „moltondoré” al doamnei Raluca Prună, sprâncenele Liviei Stanciu, șosetele tărcate ale inegalabilei Codruța Kovesi și căciula de nutrie a lui Klaus Werner Iohannis, în două trepte, aproape cât racheta lui Conrad Haas, din Sibiu !
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Daca purtau paltonul din „moltondoré” al doamnei Raluca Prună, sprâncenele Liviei Stanciu, șosetele tărcate ale inegalabilei Codruța Kovesi și căciula de nutrie a lui Klaus Werner Iohannis, în două trepte, aproape cât racheta lui Conrad Haas, din Sibiu si bineinteles paltonul lui cel vestit iesea un spectacol adevarat!