Cine se aștepta ca imperiul american să dea dovadă de aceeași eleganță de care a dat dovadă imperiul sovietic la apusul său, și anume să-și tragă singur cortina și eventual să se mai și descompună singur, pașnic (micile sughițuri din Transnistria sau Osetia nu se pun… comparativ cu ce e acum în Ucraina sunt simple „julituri”!) în mici cioburi și piese de puzzle, atunci s-a înșelat profund.
Imperiul american, chiar și atunci când se prăbușește, vrea să livreze planetei un spectacol grandios, hollywoodian. Ceva care să fie ținut minte peste generații și generații. Un „blockbuster”.
Din păcate a picat tocmai pe generația noastră ghinionul de a fi prizonieră în sala de cinematograf. Nu prea vrem să vedem acest film, dar suntem încuiați înăuntru și nimeni nu știe unde e cheia.
***
Au sărit toate „organili” mass-merdia, ambasadele și chiar și mass-merdia din străinătate să o apere pe nefericita aia de la Digi24 care căuta ceva pe jos în timp ce transmitea live.
Semn că doare.
Doare rău.
Digi24 din România a făcut-o lată. A devenit, fără să vrea, simbolul mondial al scăpării din mână a frâielor narativei.
De ce doare? Fiindcă scopul oricărei narațiuni care vine dinspre acel spațiu e să arate întregii lumi că Israelul e aprig bombardat de Hamas, drept pentru care Israelul are și el dreptul să bombardeze ca la Verdun tot ce mișcă în Gaza.
Or, în loc de asta, toată planeta a văzut o proastă tăvălindu-se pe jos în timp ce pe lângă ea treceau liniștiți bicicliști și undeva în spate vreo doi cetățeni își făceau siesta.
Efectul comicăriei a fost fix pe dos decât cel scontat.
PS. Înfrângerea pe frontul mediatico-narativ nu înseamnă că alianța americano-israeliană nu va încerca să arunce în aer Orientul până la 1 ianuarie 2024, când ar trebui să devină membri BRICS cu drepturi depline Egiptul, Arabia Saudită, Iranul și Emiratele. Netanyahu nu a chemat la oaste degeaba 300.000 de oameni, și nici americanii nu au asamblat degeaba o flotă de peste 30 de nave de război în Mediterana de est. Să fim serioși, toată această forță armată nu e adunată acolo ca să-i pună la punct pe amărâții ăia din Gaza înarmați cu pietre (jumătate dintre ei fiind copii). Altceva se urmărește. Din păcate, o să și aflăm la un moment dat.
Autor: Lucian Sarbu
Adauga comentariu