Analize și opinii

Lucian Sârbu: „Cu căderea FTX se descoperă oficial că avem de-a face cu o țeapă, pur și simplu”

Cum nu am vrut să-mi fie nimic străin, m-am jucat și eu în urmă cu ceva timp pe piața asta „crypto” cu vreo 100 de dolari, până când m-am prins că e ceva în neregulă. Asta era prin primăvară. Nu mi-a luat mult timp ca să observ că în fiecare, dar în fiecare zi, se repeta același „pattern”: când era noapte în America și dimineață pe aici, prin Europa, începeau să crească din pământ, din iarbă verde, diverse crypto-shituri de-astea. Ideal era să te trezești pe la 4 dimineața ca să începi să tranzacționezi. Dacă te prindeai care vor fi „vedetele” zilei pe piețele asiatice, până pe la orele Bucureștiului 10-11 (deci până să se trezească la viață Europa de Vest) aveai șanse să faci un profit frumușel de 5-10%, cu tot cu plata comisionului de tranzacționare. Apoi pe la 11, CEL MAI TÂRZIU, vindeai ceea ce cumpărasei dimineața devreme, și începând cu trezirea la viață a Europei de Vest și mai ales a coastei de Est din SUA urmăreai cum crypto-shitul care dimineața, în Asia, părea să spargă cerul, o ia cu viteză în jos.
Bineînțeles că n-am fost în stare să fac asta zi de zi, că doar nu eram tâmpit să mă scol cu noaptea-n cap ca să tranzacționez crypto-shituri, așa că după vreo 50 de zile de tranzacționare, când era clar că avem de-a face cu o manipulare ordinară prin care niște șmecheri din Occident cresc artificial valoarea crypto-shiturilor pe piețele asiatice și apoi marchează profiturile acasă, mi-am scos banii rămași, 80 de dolari. 20 îi pierdusem în primele două săptămâni, până să mă prind care e treaba. Inițial eu credeam că e ca la bursă sau ca la orice investiție normală, adică trebuie să lași banii o vreme până să producă bani. Pe naiba. Dacă-i lăsai nemișcați ți se prăjeau toți. Garantat! Lumea crypto era pe modulul „fast & furious”. După ce am pierdut 20% din investiția inițială, ulterior nu am reușit nici să câștig, nici să pierd, deși am tranzacționat zilnic, pentru că pur și simplu nu se punea problema să mă trezesc la 4 dimineața. Din păcate intrând pe trenduri abia la 7-7:30 dimineața, ora normală la care mă sculam, abia reușeam să urc un pic „pe creasta valului”, cât să nu ies în minus cu comisionul către platforma de tranzacționare, atunci când răscumpăram investiția. Probabil există români care au avut răbdarea să se trezească zi de zi cu noaptea-n cap, sau care fac tranzacții mai sofisticate, electronice, automatizate, sau care or fi tranzacționat pe o platformă cu comisioane mai mici, care or fi făcut bani din așa ceva. Însă lumea crypto mi s-a părut în proporție de 99,999% un mecanism de tip Caritas, o țeapă și nimic altceva. În fond crypto-shiturile astea nu au nici o valoare, pur și simplu sunt nimic, zero. Nu cumperi nimic tangibil cu ele, doar câteva pretind că au oarece legătură cu niște jocuri online sau alte prostioare.
Acum, cu căderea FTX se descoperă oficial că avem de-a face cu o țeapă, pur și simplu. Cică FTX ăsta era al treilea cel mai mare cryptoexchange din lume. Nu știu care or fi primele două, probabil Binance e unul dintre ele, dar mă îndoiesc sincer că dacă mâine toți ăia care au bani pe Binance ar dori să-i retragă, Binance ar rezista. Însă ies la iveală multe lucruri interesante:
– cică băietul ăsta cu pantaloni scurți, SBF, care era mare CEO la FTX devenise în ultima vreme al doilea cel mai mare donator pentru Partidul Democrat (și se pare că era în top și la Republicani, dar nu chiar așa sus);
– sunt multe voci, credibile, care zic că din actele care au ieșit la iveală cu acest prilej rezultă că o mare parte din „banii pentru Ucraina” s-au dus în Ucraina, apoi în tranzacționat crypto-shituri pe FTX și de aici, ca donație, la politicienii democrați; de altfel SBF se lăudase pe Twitter a doua zi după „invazia Rusiei”, adică pe 25.02, că a donat câte 25 de USD în contul fiecărui ucrainian înscris pe platforma lui de tranzacționat crypto-shituri, deci omul era „dedicat cauzei”, ca orice om de bine, de altfel;
– ce e 100% sigur e că o grămadă de fonduri de investiții au pierdut bani cu acest prilej, de pildă „Fondul de Investiții în Pensii al Profesorilor din Ontario” (adică pensiile profesorilor) a pierdut 95 de milioane USD; cu alte cuvinte profesorașii au cam încurcat-o, i-au ars „experții în investiții”, fiindcă 95 de milioane ar reprezenta peste 20% din valoarea întregului fond;
– am citit pe Linkedin o analiză la cineva care se încheia așa: „Ce s-a întâmplat cu FTX reprezintă un eveniment de magnitudinea Enron PLUS Lehman Brothers la un loc.” Pentru că deși, teoretic, prin falimentul FTX nu s-au pierdut decât 15-20 de miliarde de dolari (cam ca în scandalul Madoff), se pare că ăsta e doar vârful aisbergului, și mizeria abia de acum încolo va începe să iasă la iveală.
Într-un târziu probabil se va ajunge la ceea ce zic unii conspiraționiști, și anume că doar guvernele și băncile centrale vor avea dreptul să emită crypto-shituri cu care să poată controla consumul individual al fiecărui locuitor al planetei. Însă până atunci regulatorii trebuie să se comporte cu mănuși, fiindcă o transformare prea bruscă sau prea brutală a acestui rahat care a fost lăsat să se coacă atâta vreme poate duce la un dezastru financiar de proporții. Piața de crypto-shituri încă mai valorează peste 800 de miliarde de dolari în care ne putem aștepta să găsim fel de fel de fonduri de investiții și pușculițe ale politicienilor, deci va trebui demolată încetul cu încetul, de o manieră controlată.

Autor: Lucian Sârbu