În urmă cu câteva zeci de ore un batiscaf (submarin de mare adâncime) care avea la bord așa:
– una bucată miliardar britanic, Hamish Harding, cu o avere estimată de peste 1 miliard USD;
– una bucată hipermilionar (avere estimată: 350 milioane USD) pakistanezo-britanic, Shazada Dawood, și fiu-său;
– un explorator francez, Paul-Henri Nargeolet, pasionat de istoria Titanicului și autor de cărți pe subiect, fost pilot de batiscafuri la mare adâncime (un asemenea pilot câștigă lejer 100-150.000 USD / pe an);
– CEO-ul companiei OceanGate care i-a dus în adâncuri pe aventurieri pentru frumușica sumă de 150.000 USD / om, Stockton Rush (acesta fiind și pilotul navei),
a dispărut undeva în oceanul Atlantic, pe lângă epava navei Titanic, pe la 4000 de metri adâncime.
În acest moment, conform unei știri publicate de Associated Press, „an expanding international armada of ships and airplanes” duce o luptă contra-cronometru pentru a localiza batiscaful și a încerca să-l aducă la suprafață. Nava nu ar avea oxigen disponibil decât pentru 40 de ore. Trei avioane militare Boeing C-17 deținute de armata SUA au adus în zonă echipamente necesare căutării. Garda de coastă a trimis mai multe nave în patrulare. Un robot subacvatic cercetează fundul oceanului în zona dispariției. Marina canadiană a intrat și ea în funcțiune cu un avion de patrulare și două nave de suprafață dotate cu sonare performante. Două avioane Lockheed C-130 Hercules ale marinei militare americane supraveghează permanent zona pentru a detecta cel mai mic semnal. Au fost lansate în ocean „sonoboys” (mini-sonare militare) care să recreeze în timp real harta adâncului acelei zone, pentru a fi detectată picătura aia care e batiscaful pierdut.
Tot zilele trecute, peste 300 de imigranți ilegali, majoritatea din Pakistan, s-au înecat în Marea Mediterana, în apropierea coastelor Greciei, când micuțul pescador pe care îl supraîncărcaseră cu corpurile lor s-a răsturnat și s-a scufundat. Se pare că o navă a gardei de coastă grecești (țară NATO, ca și SUA și Canada) a patrulat nu mai puțin de două ore pe lângă acel pescador, l-a și văzut răsturnându-se, dar nu a intervenit, sub pretextul că nu era treaba lor, că nu erau echipați pentru a remorca pescadorul și că oricum ei se aflau la o distanță prea mare ca să poată interveni eficient. Acum se pasează vina și responsabilitățile de la o instituție la alta, și până la urmă se pare că de vină au fost victimele care, din cauză că motorul pescadorului a murit brusc, cică s-ar fi bulucit încolo și încoace pe punte, cauzând dezastrul.
Concluzia se trage singură: pentru cei hiperbogați noi nu suntem decât niște viermi dispensabili, pentru salvarea cărora nu merită cheltuite resurse. E de mirare că mai sunt printre noi fraieri cărora nu le vine să creadă că hiperbogații ar putea instrumenta chiar și un genocid pentru ca guvernele aflate la cheremul lor să nu mai plătească pensii și alte mici datorii sociale față de cei mai puțin bogați. E de mirare, de asemenea, că mai sunt printre noi fraieri care își închipuie că în cazul unui război adevărat tehnica NATO îi va apăra și pe ei. Aia e făcută să-i apere și să-i evacueze pe hiperbogați și pe prietenii lor politicieni (nici măcar pe toți). Restul vă veți îngrămădi în adăposturi și veți muri ca niște șoareci.
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu