Lucian Sârbu: “Cea mai mare tâmpenie pe care am citit-o azi: cică guvernul chinez a semnat în secret o înțelegere cu Pfizer, să-i dea zeamă d’aia bună, gustoasă”

Băh băieți și fete cu retard avansat.

1. Nu moare nimeni în China. Nu e nici un spital aglomerat. Nu e nici un chinez care se tăvălește pe jos de la Covid. Mai scoateți-vă nasul din propagandă. Știu, e nasol. Pentru propriul vostru autoconfort v-ar fi plăcut să știți că la Beijing nu mai există oameni fiindcă au crăpat toți de la Covid. Ghinion. Există în continuare vreo 25 de milioane și sunt veseli, se pregătesc de Anul Nou chinezesc. O întreagă mașină de propagandă vă face cu capul chiar în aceste momente, exact cum v-a făcut și în pandemie, pentru că o Chină care NU e vaccinată cu mRNA și în care nu se moare pe capete reprezintă o problemă majoră pentru occidentalii care au val după val. De-asta vedeți că, vezi Doamne, sunt toți „îngrijorați” și au început să-i testeze pe bieții chinezi și alte bulșituri de-astea.

2. China are într-adevăr o problemă cu populația foarte bătrână. Citeam undeva că în China sunt în jur de 150 de milioane trecuți de 70 de ani, și din ăștia doar vreo 60% sunt vaccinați. Vaccinul cu virus inactivat folosit de chinezi, deși incapabil să ofere o protecție absolută – la fel ca toate celelalte – împotriva mutațiilor de tot felul pe care le ia virusul, e foarte eficient pentru a oferi o protecție de bază împotriva mutațiilor (spre deosebire de mizeriile mRNA). Dar când 40% dintr-o populație de 150 de milioane nu au nici un fel de protecție, asta înseamnă 60 de milioane de posibile victime. De-asta erau chinezii speriați, nu fiindcă nu își vaccinaseră populația cu zeama infectă produsă de Pfizer. Însă acum lucrurile sunt diferite: variantele în circulație sunt mult mai puțin periculoase, medicii știu mult mai multe despre tratarea acestui virus, mortalitatea chiar și pentru bătrâni nu ar trebui să mai depășească 0,1%, deci Partidul Comunist – probabil și la presiunea publicului – a avut dreptate să renunțe la restricții.

Dacă Beijingul ar trece la mizeria Pfizer, ar însemna să se sinucidă. Știți cine a făcut imbecilitatea asta, adică să-și vaccineze întâi populația cu vaccinul clasic chinezesc și apoi să treacă pe minunea Pfizer? Chile. Astăzi Chile e nr. 2 la morții la milion în America de Sud, depășind Brazilia. A mai făcut-o și Mongolia, care practic nu a avut virus în tot anul 2020 și apoi nu mai știa pe unde să scoată cămașa în 2021 după ce a luat lumină de la Pfizer. În Extremul Orient au folosit la greu mizeria Pfizer Taiwan, Coreea de Sud, Japonia. Dintre aceștia japonezii au fost cei mai obedienți – poate și prin prisma culturii lor – și azi au cel mai mare val, cu cei mai mulți morți, fix când în restul lumii virusul abia dacă mai produce câțiva muci cu durere de cap. De altfel tocmai din acest motiv se pare că și obediența japonezilor a ajuns la capăt, un colectiv de medici rebeli (prof. Nagao de la Fac. de Medicină din Hiroshima, prof. Sano de la Univ. Kochi, prof. Fukushima de la Univ. Kyoto) anunțând, în fine, deschiderea unei anchete care să constate, totuși, la ce sunt cu adevărat bune panaramele astea de înțepături. Deci chinezii, dacă ar face prostia să treacă azi pe Pfizer, pur și simplu, la cât de mulți sunt ei, s-ar trezi într-o lună de zile cu valuri de câte 100 de milioane de cazuri și 1 milion de morți – și putem zice destul de siguri chestia asta doar extrapolând experiențele din Chile, Mongolia, Japonia ș.a.m.d.

Știu, să recunoști că ai fost prost, că te-au făcut niște escroci la buzunare, e nașpa pentru majoritatea oamenilor, fiindcă nu dă bine la propriul ego și la creșterea stimei de sine. E omenește să nu te arăți în public slab și prost. Dar se vindecă! Nu e nimic în neregulă să recunoști că ai fost păcălit de o mașină infernală de mințit. Nu ați văzut niciodată cum făceau șmecherii alba-neagra pe peronul Gării de Nord, pe vremuri? Doi puneau masa și începeau să joace, cinci veneau gură cască și se făceau că se uită, trei începeau, chipurile, să pună miză. Până venea un gușter care să muște momeala și care era repede jumulit de tot ce avea în buzunare. Așa a fost și acum, doar că la o scară planetară. Și gușterii ați fost voi. Da măi, există escroci pe lumea asta, shit happens. Există hoți, există șmecheri, și cu unii putem să dăm nas în nas chiar noi. Din observațiile mele doar două tipuri de oameni au rezistat minciunii din ultimii ani: cei cu gândire critică, oamenii cărora 2+2 le dădea întotdeauna 5 indiferent de ceea ce zicea propaganda, și ultra-paranoicii, care nu ar fi avut încredere, din principiu, nu numai în guvern, dar nici măcar în Maica Domnului legitimându-se cu buletinul. A recunoaște că ai greșit nu te coboară nicăieri, nu te face șoșocar. A greși e omenește. Dar nu uitați că perseverența e drăcească.

Autor: Lucian Sârbu