Liiceanu Alifie, filozof de meserie

Sambata seara, Antena 1 a dat “101 dalmatieni”. Dar nu desenul animat. Nu. A difuzat “101 dalmatieni” cu actori, cu Glenn Close in rolul Cruellei. Cunosc eu niste otravuri propagandiste din Romania care ar fi fost cu zece clase peste Glenn Close. Nu ma refer la Andreea Pora si Monica Macovei, care se pregatesc pentru Alba ca Zapada si Scufita Rosie. Se pregatesc sa le aresteze.



E clar, daca avem “101 dalmatieni” cu actori, daca s-au facut filme de actiune cu sportivi de recunoastere mondiala (Gica Popescu la puscarie, Ilie Nastase incatusat de colegii lui Godina ecrivain), atunci trebuie sa scoatem si desene animate cu intelectuali. Cu Liiceanu, de pilda. Nu-l stie nici naiba in strainatate, dar e tinerel, are 70 de anisori si viitorul in fata. Deocamdata, il ajut eu cu un promo, gratis. “Liiceanu Alifie, ganditor de meserie, nea Gabi, esti pe felie, da-i drumul la smecherie!”. Domnule Liiceanu, daca m-am exprimat inavuabil, va rog sa ma iertati, dar asa e publicul, grosier si nu va merita.

Am mai povestit ca am prins drag de sclifositul Liiceanu de cand am citit in “Usa interzisa” ca a fost oripilat de o gluma a lui Ion Baiesu. Toate cartile constipatului Liiceanu nu fac cat o pagina de Baiesu, asa ca filozoful Alifie, cum i-a zis Mircea Dinescu, putea sa stea in banca lui de stevie literara. La mijlocul anilor ’80, Baiesu i-a intalnit pe Plesu si Liiceanu la restaurantul Uniunii Scriitorilor si i-a intrebat “bai, filozofilor, voi stiti cum e sa dati o m…?”. Supararea lui Alifie a avut doua tinte. Prima-autorul “Balantei”, iar a doua-Plesu, fiindca a ras barbateste la o caterinca de carciuma. Alifie e rafinat, nu te joci. Si-a botezat masina nemteasca Siegfried sau Strudel, nu retin exact si nu regret deloc. Tot intelectualul preluat de Iohannis de la Basescu s-a confesat intr-un ziar ca isi freaca robustul si sclipitorul trup cu nu stiu ce unguent. Acea spovedanie cremoasa a avut consecinte istorice. Dinescu i-a atribuit porecla Filozoful Alifie, iar Cristian Tudor Popescu l-a stupefiat, intr-o emisiune, pe Emil Hurezeanu. Batand un apropo deochiat la Liiceanu, CTP a zis “domnu’ Hurezeanu, vreau sa va fac o marturisire: port chiloti turcesti!”. Cu urme de frana romanesti. Recapitulare: Liiceanu si-a botezat masina, nu suporta glumele masculine, sanatoase (“vai, vai, ce mitocani!”) si edifica neamul in legatura cu preferintele sale emoliente. Aceste autodenunturi intime ma indeamna sa cred ca ar fi in elementul lui (sau in elementul altuia) si la un bal mascat.

Ati observat cum a trecut caracterul de bronz Liiceanu de la Emil Constantinescu la Traian Basescu si de la matelot la Iohannis? La fel cum a sarit de la autorii dreptei nationaliste (pe care ii retiparea imediat dupa Revolutie) la neomarxistii atei. Cand ajungi de la Noica si Tutea la niste ziaricioaice analfabete din Piata Victoriei nu te banuieste nimeni de lipsa de gust. E lipsa de obraz, e lipsa de scrupule.

Autor: Razvan Ioan Boanchis

Sursa: National.ro