Analize și opinii

La 30 de ani de la revoluție, România e o țară tristă, plină de umor negru

La 30 de ani de la căderea regimului comunist fosta Securitate, rebranduită și coafată, are la picioarele sale majoritatea clasei politice, o bună parte din societatea civilă, hălci întregi din mass-media, zone întregi de business și o populație blazată și docilizată. Parcă mai docilizată și mai neputincioasă decât cea care a îndurat austeritatea anilor 80.



La 30 de ani de la căderea comunismului, securiști și oameni ai Securității țin discursuri sforăitor-anticomuniste în Parlament sau prin media, iar guvernul îngrașă bugetele serviciilor secrete și ale altor instituții de forță din MAI și MAPN, prin tăierea de la Educație, Sănătate și Dezvoltare, domenii aflate de ani buni în sub-finanțare cronică și deja incapabile să mai asigure servicii de calitate populației.

La 30 de ani de la revoluție, copiii unor foști securiști sau colaboratori ai acestora, deveniți afaceriști în anii tranziției prin tunuri de tristă amintire (devalizarea Bancorex, afacerea Motorola, Caritas, FNI, privatizarea Petromidia etc.) sunt promovați în funcții publice bine remunerate și/sau scoși în față ca oameni noi ai politicii, figuri salvatoare, pline de competență și pedigree bun. Cel mai flagrant și grosolan caz din această garnitură e cel al tânărului Sebastian Burduja, recent cocoțat în consilii de administrație și în funcția de secretar de stat, fiu al faimosului bancher Burduja, personaj cu rol fundamental în devalizarea Bancorex de către securiști și afaceriști puși pe căpătuială (acumulare primitivă) în anii 90.

La 30 de ani de la revoluție și de la desființarea odioasei Securități, care a hăituit și terorizat cetățenii în timpul mult hulitului regim, putem observa că multe din progeniturile foștilor securiști lucrează în serviciile secrete ale noului regim, demonstrând că, la fel ca în magistratură și alte domenii bine remunerate și cu rol fundamental pentru funcționarea unui stat, avem de-a face cu clanuri care-și perpetuează puterea, pozițiile și accesul la resurse. Un astfel de exemplu, de transmitere din tată în fiu a securismului și a privilegiilor aferente, îl reprezintă dl. Maxim Vasile Dobrinoiu, recent avansat în grad, de la colonel la general de brigadă, cu o stea, de către președintele Klaus Iohannis. Acesta este fiul lui Vasile Dobrinoiu, fost șef al școlii de ofițeri de Securitate de la Băneasa.

La 30 de ani de la căderea comunismului, populația este îndopată cu anticomunism pe pâine, cu povești despre foametea și lipsurile din acei ani, cu povești despre abuzuri și hăituieli ale securiștilor, în timp ce o bună parte dintre principalii beneficiari ai regimului comunist sunt azi parte din oligarhia afaceristo-securisto-politică și ne învață economia de piață și etica muncii prost-plătite.

La 30 de ani de la căderea și (ulterior) condamnarea comunismului, avem încă în Parlamentul European un fost președinte dovedit ca turnător al odioasei Securități, fără să fie acuzat și judecat pentru declarații și jurăminte false, fără să stârnească valuri de indignare dinspre intelighenția anticomunistă, atît de intransigentă și vehementă față de alți colaboratori ai Securității.

La 30 de ani de la căderea comunismului avem în persoana lui Ludovic Orban un premier anticomunist fiu al unui căpitan de Securitate, pus pe tăieri și privatizări, de parcă ar vrea să reamintească populației rolul Securității în implementarea austerității ceaușiste, în paralel cu asigurarea traiului bun pentru cei din castele conducătoare.

La Mulți Ani, România, țară tristă, plină de umor negru.

Autor: Valer Simion Cosma

Sursa: Valer Simion Cosma Facebook

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu