Președintele Klaus Iohannis i-a aplicat Armatei Române, prin încălcarea Constituției și a legilor țării, o grea lovitură. Care se poate dovedi letală. Mai ales dacă ultimul decret prezidențial, nelegal, va avea și consecințe în planul politicii de înarmare.
Mandatul generalului Nicolae Ionel Ciucă la șefia Statului Major General al Armatei expiră mâine, iar prelungirea lui forțată de către Klaus Iohannis lovește în însuși centrul vital al sistemului nostru de apărare. În acest moment, singura ieșire din această nouă criză, care deschide un alt front extrem de periculos al războiului politic intern, este demisia de onoare a generalului Ciucă. Care trebuie să aibă loc la încheierea legală a mandatului său.
Mandatul unui șef al Statului Major General al Armatei, prin lege, durează patru ani. Pe cale de excepție, el poate fi prelungit, dar nu mai mult de un an, la propunerea ministrului Apărării, avizată de Guvern și formalizată de președinte. Din această perspectivă, Constituția este cât se poate de clară, pentru cine este dispus să citească cu atenție articolul 92, litera c). Ministrul Apărării, prin Guvern, ia o decizie de oportunitate, în timp ce rolul președintelui ține exclusiv de legalitate. CSAT nu poate decide nici asupra numirii, nici asupra demiterii, singurul rol al acestui organism fiind acela de a da un aviz consultativ. Singura dată în istoria recentă când, pe cale excepțională, a fost prelungit – și doar cu câteva luni – un mandat al unui șef al unui Stat Major, a fost în timpul crizei economice, după ce fuseseră tăiate salariile și pensiile din Armată, și s-a întâmplat la propunerea ministrului Apărării de atunci, Gabriel Oprea, susținută de Guvern. Iar pentru a încheia acestă disecție a celei mai recente ilegalități săvârșite de președintele Klaus Iohannis, voi mai preciza doar că și decretul publicat în Monitorul Oficial, prin care el prelungește unilateral mandatul generalului Ciucă, este ilegal, întrucât nu este contrasemnat de primul ministru.
Prin deschiderea acestui nou și periculos front de război politic, chiar pe terenul sistemului de apărare al României, a fost creată o situație cu totul și cu totul bizară, care poate atinge letal centrul de comandă al Armatei Române și îi poate aduce prejudicii greu de estimat în plan extern. Și asta chiar într-un moment în care, în plan geopolitic, este vital ca Armata Română să fie cât mai puternică, iar centrul ei de comandă să aibă o autoritate de necontestat. Concret, cu avizul Guvernului, ministrul Apărării s-a pronunțat, stabilind în mod definitiv și irevocabil că mandatul generalului Ciucă de șef al Statului Major al Armatei încetează odată cu expirarea termenului legal de patru ani. Prin urmare, acesta nu mai are susținerea indispensabilă a Guvernului, prin intermediul șefului portofoliului Apărării. Armata Română, armatele aliate, armatele și statele nealiate au perceput ca atare această decizie și acest semnal. În același timp, președintele României, încălcându-și atribuțiile, a acționat în sens contrar și arbitrar, încercând să prelungească unilateral, printr-un decret neconform, mandatul generalului Ciucă cu un an. Și, atenție, nu există niciun precedent în acest sens și nicio împrejurare de natură să motiveze în mod obiectiv o asemenea măsură.
În paranteză fie spus, ministrul Apărării Gabriel Leș are în portofoliu o propunere validă de înlocuire a generalului Ciucă, prin generalul locotenent Dumitru Scarlat, reprezentantul militar al României la NATO și UE, începând din 2017. Klaus Iohannis, refuzând această nominalizare, decredibilizează în mod artificial și imaginea precum și autoritatea acestui general în raport cu NATO și UE. Pe țeava ministrului Apărării se mai putea afla și o a doua propunere , în persoana generalului maior Ovidiu Uifăleanu, care însă a fost sabotat în mod deliberat de generalul Ciucă, prin refuzul de a-l nominaliza în luna decembrie pentru înaintare în grad. Nefiind înaintat în grad, Uifăreanu nu poate îndeplini condiția de a fi cel puțin egal în grad, în ipoteza în care ar fi fost numit șef al Statului Major al Armatei, cu subordonații săi. Ar fi acesta un semnal conform căruia generalul Ciucă se află într-un raport de complicitate vinovată cu președintele Klaus Iohannis.
Informația de mai sus, care nu poate fi contestată de nimeni, poate sta la baza unei ipoteze care ar fi bine să rămână pur teoretică. Dacă în ceea ce privește politica de înzestrare a Armatei în domeniul aeronavelor multirol și a sistemului de rachete antiaeriene, România se află în grafic, încheind și onorând la termen contractele cu industria de război a Statelor Unite, în ceea ce privește înzestrarea trupelor terestre și militare există o regretabilă și poate suspectă rămânere în urmă. Aceste contracte urmând a fi încheiate în baza unor concursuri de oferte cu industria de apărare din diverse state ale Uniunii Europene. Ei bine, aici ar putea să existe nu numai viziuni, ci și interese divergente. Nu-mi pot permite să exclud cu desăvârșire scenariul în care Klaus Iohannis are în vedere finanțări îndreptate în beneficiul unuia sau unora dintre satele europene, în condițiile punerii între paranteze a intereselor reale de înzestrare a Armatei Române. Să se aștepte președintele Klaus Iohannis din această perspectivă la o complicitate a generalului Ciucă? Doamne ferește să ne aflăm în acest scenariu!
Până una alta, indiferent de turnura pe care o vor lua-o evenimentele și indiferent dacă generalul Ciucă demonstrează prin demisia sa că este cu adevărat atașat Armatei Române și că refuză antrenarea acesteia într-un război politic intern, președintele Klaus Iohannis, prin faptele săvârșite în acest final de an, se face vinovat practic de un act de trădare al interesului național. Repet, prin încălcarea flagrantă a Constituției. Cu atât mai rău și mai periculos, dacă la aceasta s-ar adăuga și un act de subminare a politicii de înzestrare a Armatei și, implicit, un act de subminare a economiei României.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog
Adauga comentariu