Fosta primăriţă UDMR a comunei Sălacea, Porsztner Sarolta, judecată pentru 858 de infracţiuni de luare de mită, a fost achitată definitiv, vineri, la Curtea de Apel Oradea, unde instanţa a constatat că faptele care i se impută nu există. Aceeaşi soluţie a fost pronunţată şi în cazul complicelui femeii, casierul Primăriei, Sándor Jószef Endre.
Toţi angajaţii “cotizau”
Porsztner Sarolta şi Sándor Jószef Endre au fost trimişi în judecată în vara anului 2017 de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, care îi imputau femeii că a acceptat să le acorde subalternilor din Primărie sporuri, cu condiţia ca fiecare să îi plătească lunar 10% din sumă, adică 25-30 de lei pe persoană, banii fiind strânşi de la angajaţi de casier care, apoi, îi înmâna sumele primite.
În rechizitoriu se arată că “afacerile” lui Porsztner, edil al comunei Sălacea în perioada 2004 – 2012, ar fi început în 2006, când în baza unor modificări legislative, funcţionarii puteau obţine un spor de 30% din salariul de bază, adică aproximativ 350 lei de persoană. Era vorba despre aşa-zisele “drepturi speciale” acordate la vremea respectivă tuturor funcţionarilor publici ca sporuri de fidelitate, pentru sănătate în muncă ori pentru ţinută, în completarea salariilor de bază modeste, ce variau între 700 şi 1.000 lei.
Sporurile se puteau acorda, însă, numai în baza unor hotărâri de consiliu iniţiate de primar. Interpelată de funcţionari, Porsztner le-a acceptat solicitarea, dar nu pe gratis. Femeia voia la rându-i, o “majorare salarială”, pe care însă nu o putea obţine legal. “Le-a transmis funcţionarilor Primăriei că din sporurile pe care urmau să le primească, fiecare să îi dea şi ei o sumă de bani cuprinsă între 25-30 lei. Cu toţii au fost de acord”, se precizează în actul de acuzare.
O recompensă
Ca atare, la propunerea primăriţei, Consiliul Local a şi aprobat acordarea sporurilor, iar pe 30 mai 2006, printr-un act adiţional la contractul colectiv de muncă, angajaţii obţineau dreptul de a beneficia de “un spor special pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, în cuantum de 350 lei”. Din luna următoare, în fiecare zi de salariu, din acest supliment, funcţionarii i-au plătit primăriţei aproape 10%, adică sume cuprinse între 25-30 lei. Banii erau strânşi într-un plic chiar de casierul Primăriei, Sándor Jószef Endre, care i-l preda apoi lui Porsztner.
Chestionaţi de procurori, majoritatea funcţionarilor au recunoscut că plăteau şpăgile lunare, confirmând totodată că banii erau “recompensă” pentru că şefa, la rându-i, le-a dat sporul la salarii. “Din declaraţiile martorilor audiaţi, angajaţi ai Primăriei Sălacea, rezultă că a existat o înţelegere verbală între aceştia şi primar”, arată rechizitoriul.
Stop joc
Totul a durat până în octombrie 2011, când auditorii Camerei de Conturi Bihor au stabilit că sporurile cu pricina fuseseră, de fapt, nelegale, iar angajaţii nu le-au mai primit, fiind obligaţi chiar să le returneze, datoriile fiind şterse, însă, ulterior, de o amnestie fiscală.
Pentru Porsztner, atâta cât a durat, afacerea a fost bănoasă: procurorii au calculat că în perioada iulie 2006 – octombrie 2011 primăriţa a încasat 858 şpăgi, în valoare totală de aproximativ 25.000 lei, motiv pentru care a fost trimisă în judecată pentru luare de mită în formă continuată. Casierul Sándor Jószef Endre a fost acuzat de complicitate la luare de mită în formă continuată.
Procesul celor doi a început la Tribunalul Bihor unde, pe 4 noiembrie anul trecut, instanţa a decis să-i achite pe amândoi, stabilind că faptele comise nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.
Alba neagra cu declaraţiile
Soluţia a fost atacată atât de procurori cât şi de inculpaţi, iar procesul s-a reluat la Curtea de Apel Oradea, unde judecătorii au fost şi mai blânzi, stabilind vinerea trecută că faptele imputate celor doi inculpaţi nu există. Motivul? În decizia pronunţată de completul format din judecătoarea Denisa Vidican şi colegul ei, Olimpiu Berindei, se reiau în mare parte argumentele reţinute şi de judecătoarea Georgeta Ciungan de la Tribunalul Bihor, şi anume că majoritatea martorilor, chiar şi complicele edilului şi-au schimbat depoziţiile în timpul procesului.
Casierul Sándor Jószef Endre, de pildă, în faţa procurorilor a povestit pe larg despre întâlnirea din 2006 a angajaţilor cu primăriţa, în care Porsztner le-a spus că “se va ocupa de acest proiect, în vederea obținerii de drepturi bănești, doar dacă va primi și dânsa din partea noastră aceleași sume de bani pe care le vom primi fiecare dintre noi”, pentru ca, în cursul procesului, să pretindă „nu știu, nu îmi amintesc, noi între noi, așa am hotărât să dăm la primar banii ăștia și că (….) nu i-a comunicat doamna primar niciodată că se ocupa de proiect dacă va primi o parte din bani”. Întrebat încă o dată de contradicțiile dintre cele două declarații, inculpatul a menționat că „cu mine personal, primarul nu a discutat așa ceva”.
La fel au făcut şi ceilalţi angajaţi, majoritatea susţinând în faţa judecătorilor că “nici nu își amintesc dacă ar fi existat o anume întâlnire”, şi că doar au aflat de „la alți colegi” că dau o sumă de bani primarului, ca o compensație, pentru faptul că în calitate de demnitar nu avea acest drept “și erau chiar situații în care remunerația acesteia era chiar mai mică decât cea a angajaților, împrejurare anormală”.
A luat, dar nu şpagă
În consecință, se precizează în decizia Curţii, nu se poate dovedi cert că fosta primăriţă a pretins bani funcţionarilor, iar “temerile și prejudecățile, manifestate de unii martori, în sensul că dacă nu remiteau sumele de bani primarului li se putea rezilia contractul de muncă sau ar fi fost supuși unor șicanări din partea inculpatei, nu sunt suficiente pentru realizarea dezideratului dincolo de orice îndoială rezonabilă”.
Judecătorii au arătat şi că cele 858 de şpăgi încasate de ex-primăriţa din Sălacea nu pot fi încadrate ca fiind penale. O parte din angajaţi au susţinut că au dat banii „din solidaritate” pentru primăriţă, alți angajați pentru că “așa se procedează”.
“Este adevărat că au fost martori și care au avut credința că dacă nu sunt de acord, vor suferi consecințe nefavorabile de genul că ar putea să rămână fără locul de muncă sau că ar fi fost o atmosferă neplăcută la lucru, deoarece inculpata era foarte dificilă, stresantă, care înjura, însă aceștia au declarat că au remis suma de bani respectivă din salariu, cu ocazia plății acestuia, către casier, fără să le fi cerut aceste sume de bani inculpata, fără să fi fost condiționați în vreo modalitate și fără vreo legătură cu atribuțiile de serviciu”, scrie în soluţie.
Prin urmare, instanţa a constatat faptele imputate… nu există. “Acţiunea poate fi calificată ca fiind imorală, incorectă și contrară competenţelor pe care trebuie să le dețină o persoană care se afla la conducerea unei comunități. Comportamentul social și de lider al comunității ar trebui să constituie un model de urmat pentru urbe și exemplul personal este cel mai lesne de urmat”, au mai arătat judecătorii, care l-au achitat şi pe casierul Primăriei Sălacea, părtaş la ciubucăreala fostului edil.
Verdictul Curţii de Apel Oradea este definitiv.
Autor: Laura Gal
Sursa: ebihoreanul.ro
…forza udmr! un adevarat ”partid european” (cum partid daca este UNIUNE?)… da’ ma intreb eu, in nestiinta mea, CIND a fost declarat udmr partid? din decembrie 1989 nu am auzit sau citit NICIODATA de asta… si LEGAL, constitutional, CE VALOARE au TOATE actele semnate de Parlament, Guvern si alte institutii ale statului in care apare semnatura udmr si/sau a membrilor acesteia? CURTEA aia, spusa Constitutionala, ce spune? vezi ce-ai facut iliescule-kgb? de 31 de ani se sta cu ”batista pe tambal”… tacit… iar astia ne dau lectii de ”europenism” si civilizatie… ne privesc aidoma grofilor, de sus… ne vorbesc cu superioritate, cu nasu’ n vint… insa asta e in tara mamaligarilor aplaudaci… care mai cer umilinte si dispret… ca le place… ORICE se poate aici, in tara Mioritei si a lu’ Manole… va mai mirati de ce vi se intimpla ACUM?