Jungla politica din spatele costumelor Armani

Palatul Parlamentului. Sediul Camerei Deputatilor si al Senatului. Romania. O tara membra a Uniunii Europene, clubul select al democratiei si civilizatiei occidentale. Punand toate lucrurile astea cap la cap te-ai astepta ca in Palatul Parlamentului sa gasesti un inalt for de dezbatere, in care oratoria se impleteste cu gandirea lucida, sclipitoare, si cu viziunea asupra viitorului Romaniei.

Aiurea! Confruntarile parlamentare de la noi sunt de-a dreptul primitive. (Cu cateva exceptii notabile, este adevarat.) In majoritatea cazurilor insa, nu poti gasi nimic din spiritul acela inalt, insuflat de niste idealuri nationale sau macar de gandul la cetatenii tarii care sunt macinati de grija zilei de maine. Cand Opozitia se refera la lucrurile astea o face intr-un fel demagogic, caraghios, uneori nu numai in spiritul dar chiar si in litera textelor lui Caragiale. Nu-i vorba numai de Opozitia de azi. La fel au stat lucrurile aproape tot timpul din ianuarie 1990 incoace. Partidele care au compus Opozitia de-a lungul acestor douazeci de ani au partea lor de vina. In general nu si-au luat rolul in serios. Nu au realizat faptul ca reprezinta o institutie extrem de importanta pentru democratie. Atunci cand, totusi, au intrat in pielea personajului pe care trebuie sa il reprezinte – vorba aia, rol principal, cap de afis – au preferat o interpretare dramatica, un joc de scena care, din pacate, din cauza exagerarilor, a facut sa se piarda continutul, textul de la care a pornit regia spectacolului. In general, pana in ziua de azi, Opozitia a preferat calea usoara de a-si spori capitalul electoral: demagogia si autovictimizarea. Drept este ca si Puterea a furnizat suficiente motive pentru un astfel de comportament al Opozitiei.

Acum despre Putere. Legea batei ascunse la spate indaratul unui zambet mieros si al unui costum Armani. (Guvernul Tariceanu ar fi facut la fel numai ca nu a putut pentru ca era ultraminoritar, atacat furibund de presedintele Romaniei, si sustinut pe din dos de Partidul Social Democrat. Este singura exceptie postdecembrista.) Niciunul dintre partidele care au castigat functia suprema in stat si au ocupat functia de prim-ministru nu a dat dovada de eleganta. Nici fata de presa, nici fata de societatea civila, cu atat mai putin fata de Opozitie. Odata instalati pe jilturile Palatelor Puterii, incep sa se comporte ca niste latifundiari nemilosi si fara educatie, fara rafinament, fara cultura. Instalati la Putere, politicienii, printr-o logiga simplista, de fapt nu, printr-o analogie primitiva, aplica legea fortei. Nu mai au timp de explicatii, nu mai au rabdare cu opiniile contrare. Si mai presus de toate, nu mai pot accepta ca greseala este omeneasca. Ceea ce se traduce in realitatea politicii dambovitene prin faptul ca politicienii instalati la Putere nu mai accepta in ruptul capului faptul ca pot gresi in timpul exercitarii mandatului. De exemplu, cazul motiunilor simple. De curand, Partidul National Liberal si Partidul Social Democrat au depus cate una, privind Educatia, a liberalilor si Transporturile, a social-democratilor. “Nu trec”, asta e tot ceea ce intereseaza, din pacate inclusiv unele medii de dezbatere publica aflate in afara sferei politicului. Bine-bine, “nu trece”, dar au fost trase niste semnale de alarma, au fost ridicate niste probleme. Unele dintre ele reale, le-am sesizat cu totii. Normal ar fi sa existe o dezbatere civilizata, aplicata, pe aceste chestiuni. In regula, coalitia proguvernamentala nu o sa voteze pentru astfel de motiuni ale Opozitiei, dar asta nu impiedica reprezentantii guvernului sa studieze cu atentie documentele, sa recunoasca public, in mod fair-play, lucrurile in care au gresit si, eventual, sa-si insuseasca anumite puncte de vedere ale Opozitiei. Pentru ca in felul asta, in care Puterea il ia pe “nu” in brate, nu ajungem nicaieri. Textele cu pricina, dincolo de demagogia specifica, au totusi in spate si analizele unor specialisti cu inalta calificare.

Concluzia la care am ajuns eu este trista. Majoritatea parlamentarilor nostri sunt inca intr-un stadiu primitiv de practica politica. Nu vorbesc despre pregatirea lor profesionala si despre calitatea umana, care pot fi de exceptie. Insa felul in care cei mai multi dintre senatorii si deputatii nostri inteleg sa faca uz de prerogativele pe care ti le confera statutul de politician de prim rang, profesionist, iti poarta imaginatia in preistorie.

Dragos Moldovan

sursa: cronicaromana.ro