Este doar impresia mea că oamenii în general, în epoca socialistă/comunistă erau mai oameni, cu valori morale și etice mai solide, decât astăzi în democrație și libertate, când au devenit mai stricați?
Chiar nu înțeleg acest mecanism social paradoxal: în dictatură omul este mai “nobil”, iar în democrație este mai “javră”? Cel puțin așa mi se pare mie…!
Evident, nu mă refer la excepțiile de atunci și de acum.
Oare această degradare apare numai la o trecere bruscă între două sisteme diametral opuse?
Oare timpul este mult prea scurt pentru ca valorile incontestabile ale unei democrații să consolideze și la nivel de individ trăsăturile frumoase ale omului?
De ce a ieșit la suprafață mai întâi zgura din om?
Bănuiala mea este că noul stat “democratic” a fost, și este, prin instituțiile sale, cel mai prost exemplu sau reper pentru o societate în transformare!
Vina omului de rând este poate doar slăbiciunea de caracter și oportunismul, de prostie nu mai vorbesc, dar vina statului este covârșitoare, pentru că prin ansamblul de acțiuni și legi avea rolul de a modela societatea. În acest context rolul mass-mediei este evident mai mult decât semnificativ. Doar pe criterii de consumerism în media, aceasta nu poate ajuta la a construi o națiune valoroasă.
Mă întreb ce-mi veni de am abordat acest subiect serios? Lăsând la o parte faptul că vreau să mă dau deștept cu capul, subiectele mele preferate fiind legate mai mult de gagici, neveste, soacre și sexologie…, probabil că vine 1 Decembrie, ziua României, și sunt sensibil la subiecte despre naționalism, patriotism și suveranitate.
N-au băi ce să defileze trupele de ocupație americane pe sub Arcul de Triumf de Ziua Națională a României, și nici Armata Română nu are ce să dea onorul unui Președinte alogen trădător de țară!
Punct!
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
Adauga comentariu