Unul dintre principalele documente programatice pe care le-am susținut în Piața Universității în anul 1990 a fost “Proclamația de la Timișoara” cu al sau celebru de acum Punct 8, prin care se cerea o lege a lustrației într-o varianta fermă, dar normală, fără excese. Ion Iliescu și Securitatea evident că s-au opus, mințind că s-ar referi la toți membri PCR (în jur de 4 milioane), ceea ce era desigur o enormitate. Însă manipularea a prins la un public neinformat – să ne reamintim că atunci exista o singură televiziune, aflată sub tutela FSN-ului.
“Societatea Timișoara”, care există și astăzi, oferă în fiecare an premii celor care s-au distins în slujirea binelui public. Am aflat cu stupoare că unul dintre cei care au fost premiați în acest an, 2019, cu distincția “Speranța” (ce ironie!) a fost nimeni altul decât Augustin Lazăr, fostul șef al Comisiei de Eliberări Condiționate de la celebra pușcărie Aiud, acolo unde putrezeau câțiva anticomuniști cu un curaj nebun, cei care spuneau ceea ce gândea majoritatea românilor, reduși la o masă amorfă de Securitate. Pe care se făceau inclusiv – așa cum am văzut cu toții din cazul Iulius Filip – experimente medicale neuropsihice absolut criminale. Alt premiu a fost luat de guru haștagist Mihai Şora, fost asistent al Anei Pauker, iar jurnalistului Cristian Pantazi, o simplă unealtă propagandistică progresist-totalitară, i s-ar fi decernat zilele acestea un alt premiu al Societății.
De curiozitate, m-am uitat să văd ce s-a întâmplat anul trecut. Ei bine, premiul „Speranţa” pe anul 2017 s-a acordat… Direcției Naționale Anticorupție condusă de Codruța Kovesi (Slujirea pură), vârful de lance al terorii politico-ideologice, acolo unde se fabricau pe bandă rulantă dosare pentru distrugerea clasei politice actuale si înlocuirea ei cu experimentele ideologice de tipul USR-PLUS. Alt premiat: cercetătorul Mădălin Hodor, dat afară și cu acreditarea suspendată de către CNSAS, cercetat disciplinar pentru publicarea unei liste de persoane pe care le-a prezentat drept colaboratori ai fostei Securităţi, prin care a încercat stoparea profesorului Ioan Aurel-Pop în drumul spre președinția Academiei Române. Dar care, din stupiditate, l-a compromis pe vedeta Humanitas, istoricul rollerian wannabe Lucian Boia, care s-a dovedit a fi fost o unealtă a Securității, actualmente convertită la globalism. Actualii legatari ai Societății Timișoara, de unde a ieșit celebra Proclamație, “reafirmă principiile și valorile în care a crezut și pentru care a luptat de la început” societatea în cauză.
Alt caz, tot de zilele trecute: judecătoarea Camelia Bogdan, exclusă a doua oară din magistratură în urma deciziei luată în unanimitate de către Secția pentru judecători de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), este laureata ediției 2018 a Premiului Ion Rațiu pentru Democrație (!).
Întrebarea pe care o putem pune oricare dintre noi este: Ce s-a întâmplat cu “elitele” din societatea noastră de s-a produs o mutație axiologică de o asemenea magnitudine?
Cum s-a trecut de la “anticomunism” la sprijinirea directă sau simbolică a instrumentelor de manipulare și tortură care și-au dovedit nocivitatea, cozi de topor folosite la transformarea României într-o vacă anesteziată, bună de muls de către corporatocraţie?
Oricum ar fi, trădarea elitelor este mai devastatoare în plan moral decât cea a politicienilor sau a serviciilor. Tocmai pentru că lipsește corpul societal de orice azimut, de orice direcție; îl grevează de discernământ.
“Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!” – le strigă Domnul Hristos acestora.
Adauga comentariu