Când întreg establishmentul globalist sare la gâtul unui copil și al părinților lui, înseamnă că acolo e ceva valoare.
Am văzut numărul de final de la “Românii au talent” pe net, că m-au făcut curios detractorii. De fapt ce-i deranjează nu este modul în care Rareș declamă, cu un talent actoricesc formidabil de matur, ci textele rostite.
Că nu e politic-corect, că nu exaltă ideologiile woke, că nu își arată dragostea față de un coleg de școală, ca în filmele de pe Disney Chanel. Că textele sunt despre iubirea de patrie și Dumnezeu, că acuză trădarea de neam, copilul fiind deci produsul unei familii abuzatoare, talibane, cu certe simpatii naționaliste.
Iată declarația de dinainte de finală a lui Rareș Prisăcariu (7 ani): „În seara asta este mai multă emoție decât în celelalte etape. Și mai mare presiune. Simt că este mai grea decât toate celelalte etape. Momentul meu este inspirat de Dumnezeu și de Octavian Paler. Aș vrea să vă spun un citat din limba latină: Nihil Sine Deo – Nimic fără Dumnezeu. Adică, dacă nu ar exista Dumnezeu, nu ar exista nimic. Dacă Dumnezeu e viața mea, cum să nu-L iubesc? Știu că unii îl ignoră, dar sunt foarte fericit că sunt mai mulți care îl iubesc”- a spus acest copil care visează să ajungă un actor de renume.
Nu comentez faptul că un post de televiziune abject ca ProTV-ul, poate cel mai nociv din tot peisajul media post-comunist, responsabil pentru creșterea întru globalism a generației #rezist, a schimbat placa, la ordin. Păi nu a trasat Hellvig sarcina ca să devenim suveraniști? Să trăiți! Eu doar observ că globaliștii urlă de nervi că Rareș a câștigat competiția. Și, recunosc, chestia asta îmi dă o mare satisfacție.
Întrucât acest copil este exponențial pentru România profundă, aia pe care pseudo-elitele o tratează cu un dispreț tipic ciocoiesc.
Autor: Iulian Capsali
Adauga comentariu