Intervenția lui Vasile Bănescu în chestiunea credincioșilor ortodocși români din N. Bucovinei și Herța, nu face decât să decredibilizeze (pentru a câtă oară?!) Patriarhia BOR.
Pe scurt, în noua sa emanație intelectuală afectată, talentatul domn Bănescu spune cam așa (traducem pentru public): Pe noi nu ne interesează credincioșii români din N. Bucovinei, întrucât ei se află în Biserica Ortodoxă Ucraineană care se află “în comuniune” cu B. O. Rusă.
Păi toate bisericile ortodoxe sunt în comuniune între ele, stimabile. Nu mai departe de acum câțiva ani, în 2017, Patriarhul Kirill se afla într-o “vizită istorică” (cf. agențiilor străine de presă) la București. Pentru că, ce să vezi, Bisericile noastre sunt… în comuniune.
Biserica Ortodoxă Ucraineană, condusă de IPS Onufrie, vlădică – o recunosc și adversarii – de o mare calitate duhovnicească, și-a declarat autocefalia, iar biserica “de stat” a lui Epifanie NU ESTE RECUNOSCUTĂ decât la Constantinopol, care a și moșit-o, cu concursul Deep State-ului din SUA. Mai este încă o “biserică”, a lui Filaret (primul “patriarh” al “bisericii Ucrainei”), care nu e recunoscută de nimeni.
Ce spune dl. Bănescu în subtext, este faptul că românii din Ucraina își merită soarta de a fi prigoniți întrucât nu aparțin de o biserică acceptată de stat dar nerecunoscută oficial de nicio Biserică autocefală, cu excepția anacronicei patriarhii din Fanar, orientată din afară de interese geopolitice neortodoxe, ca să ne exprimăm eufemistic. Mai direct spus, orientată de interese globaliste de tip davosian.
Cum poate un purtător de cuvânt al Patriarhiei să aibă un discurs de Bulai de la USR? Asta după ce a discreditat Patriarhia prin zelul inept de a considera un experiment genetic (“vaccinul” mARN) care produce acum zilnic victime, un deus ex machina care va rezolva problema “pandemiei”, lăsând să se înțeleagă faptul că certificatul “verde” poate fi acceptat ca având, citez: “o rațiune intrinsecă de convingere” pentru forțarea vaccinării.
Cu cinismul dat de lipsa de empatie proprie omului de tip nou, Vasile Bănescu recidivează și spune că BOR nu trebuie să intervină în siluirea convingerilor românilor bucovineni din Ucraina, care sunt persecutați laolaltă cu toată Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică, întrucât ar avea legături impure cu “rușii”.
De asta se intră cu bocancii în biserici și mănăstiri, de asta urmașii lui Bandera din Securitate și Armată distrug altare, calcă monahi și monahii în picioare, închid biserici, expulzează ierarhi, nu mai permit slujbe în altă limbă decât cea “oficială”. Dacă vor să-și păstreze ființa națională în Biserică – după ce statul le-o limitează drastic în școli – trebuie să se supună piticului globalist Zelensky și regimului ultranaționalist aferent. (Nu este nicio incompatibilitate între globalism și fascismul xenofob; ele sunt, în Ucraina, într-o perfectă simbioză.)
Încă ceva: liderul spiritual al românilor din Bucovina de Nord și Herța este IPS Longhin Jar, chiar dacă asta deranjează naturelul simțitor al delicatului Vasile Bănescu.
Dacă reprezentanții Sinodului BOR vor să discute cu românii din Ucraina, este imposibil să fie ocolit. Chiar dacă au fost fricțiuni pe tema Sinodului din Creta, contestat vehement de starețul de la Bănceni, toate iritările, frustrările și nemulțumirile trebuie să fie șterse definitiv pentru ca obiectivul prezervării Bisericii cu limba de cult română, a elementului românesc din Ucraina în general, să fie îndeplinit.
Regimului Zelensky nu trebuie să i se dea satisfacția lichidării elementului peren al românității de dragul obiectivelor Marii Resetări, decât dacă cei care fac asta își asumă blestemul trădării de neam, mai nebunesc decât orice altă samavolnicie imaginabilă.
La final, nu se poate ca să nu ne întrebăm iarăși: Pe cine reprezintă, totuși, Vasile Bănescu? Pe progresiștii useriști? Pe globaliștii dilematici? Pe ucrainofili? Pe rusofobi? Că pleroma ortodoxă cred că este sătulă de acest iezuit mărunt cu pretenții academice.
Dacă însă reprezintă chiar vocea Patriarhiei Române, așa cum rezultă din preluarea alegațiilor bănesciene de către oficiosul Basilica, atunci problema devine gravă, aproape insurmontabilă.
Autor: Iulian Capsali
Sursa: activenews.ro
Adauga comentariu