Analize și opinii

IULIAN BULAI ȘI SCHILODIREA ROMÂNIEI PRIN MECANISME ȘI PÂRGHII

MOTTO: „Discuție cu mama, acum 30 de ani. Aveam 2 ani și jumătate:
– Mamă, o să vină și la noi minerii?
– Nu, mamă, nu ajung ei până aici.
– Nea Nicu e miner, mamă. Merge și el acolo?
– Nu. Că el nu e cu Iliescu. Familia noastră nu e cu comuniștii.
Nu vom uita abuzurile FSN și ale lui Ion Iliescu!”( Iulian Bulai, 13 iunie 2020)
……………………………………………………………………………………………………..
Dacă nu s-ar fi avântat să se certe cu Mugur Mihăescu, nimeni n-ar fi știut cine e Iulian Bulai, acest parlamentar USR cu memorie de elefant, din moment ce redă cu atâta acuratețe discuția de mai sus, care a avut loc pe când dânsul încă molfăia suzeta și făcea, cu mândrie, parte din prima generație liberă care beneficia de binefacerile PAMPERS-ului… Avantaj Mugur Mihăescu, deoarece toată lumea, în schimb, știe, nu-i așa? cine e Leana lui Pârțag!
Dar cum „ciocnirea civilizațiilor de la TEVEU” s-a produs, publicul, fermecat, a aflat și de existența lui Bulai! Numai că Iulian Bulai a existat și înainte de a se certa cu Garcea pe tema Revelionului de la TVR 1 (prilej cu care Mugur Mihăescu și echipa au luat în tărbacă nu numai măsurile anti-pandemie ci și chiar pe cel mai cunoscut partizan al spălatului pe mâini, ciiineee… eeeesteee…. geeeneeraaaluuul…? Klaus Werner Iohannis!)
Să ne întoarcem în 2016… atunci, Iulian Bulai scria, cu mult talent, următoarele:
„În anii de după intrarea României în UE am fost martorii multor factori care, puţin câte puţin, au scuturat România de pleava comunistă şi cu paşi firavi au pus umărul la consolidarea statului de drept . Nu am cum să nu amintesc reformele în justiţie, contribuţia Mecanismului de Cooperare şi Verificare, dar şi toate beneficiile care au survenit din deschiderea României faţă de Europa. În momentele cele mai grele ale democraţiei româneşti, gândindu-mă la dimensiunea federală a Uniunii Europene, mă întrebam DE CE NU AM BENEFICIAT ŞI DE PÂRGHII DE INTERVENŢIE DIN PARTEA UE , CI DOAR DE MECANISME DE VERIFICARE ŞI COOPERARE” (Iulian Bulai, specialist în diplomaţie culturală, membru al Fundaţiei CAESAR, 14 ianuarie 2016)
Sublinierea din textul de mai sus îmi aparţine. Iulian Bulai este născut în 1987. Fragmentul de text este extras dintr-un editorial care îi aparține, editorial cu numele „Baroane, de Mircea Cărtărescu” și-n care, evident, face apologia acelui pamflet, care a făcut valuri, în anumite medii culturale, la vremea lui… adică în 2004. Iulian Bulai spune că l-a citit abia în 2016. Dacă l-ar fi citit la 17 ani, poate că i-aş fi înţeles elogiul pentru Cărtărescu, şi aş fi pus supărarea sau chiar ura împotriva “baronului” Adrian Năstase din text, pe seama febrilităţii vârstei, acea vârstă la care e de la sine înţeles că mai întâi tai şi pe urmă măsori. Cu amendamentul că, de cele mai multe ori, nu te mai oboseşti să mai şi măsori…
Dar, în 2016, Iulian Bulai era, de ceva timp, un om matur. Atunci, despre ce PÂRGHII DE INTERVENŢIE DIN PARTEA UE ne vorbea specialistul în diplomaţie culturală, în 2016, după ce, în 2012, Uniunea Europeană aruncase în imensul şi nesătulul său tocător de hârtie voturile însemnând strigătul de ajutor al celor 7 400 000 de cetăţeni români care doreau să scape de Băsescu Traian ? Oare nu i s-a părut mulţumitor lui Iulian Bulai cum s-au întrebuinţat „pârghiile” europene în 2012? Cum să-ți doreşti, pentru ţara ta, O INTERVENŢIE STRĂINĂ ŞI INACCEPTABILĂ , doar pentru că, de ani buni, eşti îndoctrinat sau te autoîndoctrinezi cu ideile potrivit cărora stânga e întotdeauna ticăloasă și liderii ei niște nenorociți fără scrupule ?
Cât timp, oare, veţi mai încerca să treceţi voi, băieţi, bunicuţe care nu vor să traverseze strada, pe celălalt trotuar, doar pentru că așa spune Cărtărescu sau pentru că așa spune Liiceanu , cei care-şi închipuie că deţin adevărul absolut despre „binele, în chip matur” al României?
Băieţi inteligenţi şi intelectuali la maximum … consumatori de DILEME şi REVISTE 22 , incapabili însă de a discerne între informaţie şi propagandă (acea propagandă căreia Vasile Dâncu îi face apologia, în mod ştiinţific, spunându-ne că este un lucru bun, dar nu înţelegem noi termenul…ca şi când Mircea Cărtărescu, scriind “Baroane!” la Baronul Pierre de Coubertain se referea, iar nu la Adrian Năstase, premierul de-atunci al României… dar, tot aşa… n-am priceput noi unde bate).
Dacă Andrei Cornea, cu tupeu, spunea despre Adrian Păunescu că a „spălat pe creier o generaţie”, ajutând-o, de fapt, să-şi iubescă ţara, mă întreb câţi dintre intelectualii neamului vor recunoaşte, la sfârşit, că au fost patronii spălătoriei publice (şi ecologice, desigur, că suntem europeni!) de creiere, care a făcut din tineretul României un compost iubitor de arestări preventive, de intervenţii brutale cu „pârghii” din UE, de diversificări şi generalizări ale procedeelor de interceptare, de metode de urmărire a cetăţeanului , de delaţiuni mizere, de europenism rău înţeles, compost călduţ condamnat, din pricina intransigenţei induse, la pustiu emoţional şi cinism?
Iulian Bulai, parlamentar român, vede „justiția viitorului” în acest fel:
„Eu nu mai am încredere că justiţia mai poate face ceva în momentul de faţă. Soluţia în momentul de faţă este să aplicăm o metodă care s-a aplicat în Africa de Sud imediat după Apartheid şi a fost un TRIBUNAL PUBLIC, POPULAR al adevărului şi dreptăţii. Este o chestiune care a funcționat.”(Iulian Bulai, 30 noiembrie 2019, la B1 TV)
Iar acestor Iulieni Bulai de conjunctură, perfecționiști ai urii, beneficiari ai spălătoriei de creiere, care, desigur, nu sunt bolșevici, nu, nu… dar își doresc reînființarea TRIBUNALELOR POPULARE (!!!, n.n.), făcând o comparație cel puțin indecentă între România și Africa de Sud, pe motiv că nu mai au încredere că „justiţia mai poate face ceva în momentul de faţă”(!!!, n.n.), le va spune cineva, până la urmă, că în acest mod li s-a amputat, cu un bisturiu bine mânuit, o bună bucată din ceea ce AR FI PUTUT ADUCE UN STROP DE FRUMUSEŢE ŞI DE RĂGAZ în anosta şi perfect reglementata lor existenţă?
Și, să nu ne facem iluzii… Iulian Bulai nu va mai crește… ci va rămâne mereu acest puber întârziat, cu mintea lui revoluționar-infantilă, dispus să ne explice că Fecioara Maria e „o mamă-surogat” iar Iosif e un părinte „care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea” în timp ce despre Iisus ne spune că „…soarta lui este astăzi împărtășită de mulți copii din România, dar care nu au avut alături părinți atât de iubitori. Avem peste 50.000 de copii în grija statului. Peste 3000 de copii anual dați spre adopție…(!!!, dacă nu înțelegeți care este paralela dintre Iisus și copiii dați în grija statului, fiți liniștiți, nu-i vina dumneavoastră, cetățeni, n.n.)”
Problema nu este a lui. Problema este, de fapt, a segmentului de societate românească dispus să aleagă această bizarerie ideologică într-o funcție de demnitate publică.

Abonează-te la newsletter