Mă tem că ne pregătim să tragem, cu brio, concluzii greșite de pe urma conflictului militar din Ucraina. Nu ar fi pentru prima oară când se întâmplă așa ceva. Aș putea spune că e deja un obicei, o tradiție a civilizației noastre. Ceea ce pare să se joace exclusiv în plan militar se va juca, inevitabil, în plan social. Primele semne ale creșterii sprijinului pentru partidele de stânga se văd în rezultatele alegerilor recente din Malta, și în alegerile regionale din landul Saarland.
De ce spuneam că problema socială va fi cea care va dicta agenda politică europeană și românească, de aici încolo? Câteva mutații survenite în ultima vreme în abordarea politicilor economice la nivelul UE au accelerat virajul spre stânga al politicii europene. Ca de obicei, se uită faptul că nu vorbim de o singură stângă. Poate că, până acum, slăbiciunea principală a stângii europene a venit din diversitatea ei. Acum revenirea în forță a problemei sociale, pe fondul deciziilor privitoare la tranziția ecologică, la agricultură, la felul în care se face accesul la resursele energetice, obligă stânga la abordări tot mai convergente. Tăria și ceea ce se numește ”soft power” european au venit din modelul ei social și din relativa echitate a distribuției avuției produsă de națiunile europene. Cetățenii cer revenirea la acest model, cu reformele impuse de realități, dar cu o corectă ierarhizare a priorităților.
Cancelarul german Olaf Scholz este deja în situația de a trebui să gestioneze nemulțumirea cetățenilor față de decizia unei creșterii greu de justificat a cheltuielilor militare, în detrimentul celor sociale. Peste 600 de celebrități, oameni de știință și politicieni au publicat recent o scrisoare, al cărei text arată explicit că se opun programului special de achiziții militare, de 100 de miliarde de euro, planificat pentru Bundeswehr. Guvernul SPD, Verzilor și FDP, cu sprijinul CDU/CSU, plănuiește „cea mai mare reînarmare a Germaniei de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial”, denunță aceștia.
Această scrisoare reînvie o mișcare anti-război și anti-militaristă, care a fost o caracteristică a Germaniei în anii Războiului Rece. Atunci modelul social german a ținut între limite acceptabile contestarea politicilor militariste, Acum se pare că nu va mai fi cazul. Contestarea va crește, pe măsură ce șomajul va crește, puterea de cumpărare va fi amputată drastic, iar fluxurile de emigranți cresc. Stânga europeană, cea românească inclusă, are datorii importante față de cetățeni. Această criză multiplă îi oferă o oportunitate pentru a-și plăti aceste datorii. Și, oricât de keynesiană ar părea măsura creșterii cheltuielilor statului pentru înarmare, ea nu este. N-a fost niciodată. Doar creșterea cheltuielilor sociale, investițiile în educație, sănătate, infrastructuri, pot fi un răspuns adecvat pentru criza socială. Iar pacea socială este și o garanție, de fapt cea mai importantă garanție, a stabilității și securității Uniunii Europene și a țărilor membre. Stânga trebuie să-și plătească datoriile față de cetățeni!
Autor: Ionuț Vulpescu
Adauga comentariu