În declarația politică de săptămâna aceasta, am atras atenția asupra pericolelor discursului populist, în care se cere reducerea statului la minimum. Evenimentele din România, în climatul determinat de crizele care trebuie gestionate, politic, în primul rând, pentru că suntem o democrație, au scos la iveală o profundă necunoaștere a ceea ce înseamnă stat, funcțiunile lui, instituțiile sale, raporturile care se stabilesc între ele. Pe acest teren înflorește un populism agresiv, care reduce totul la ”legile pieței libere”, și transformă statul într-o uriașă corporație, centru de profit, dar care nu mai dă beneficii cetățenilor, celor care au investit și investesc, prin taxe și impozite, în stat. Pentru că statul nu poate exista fără ei, și fără contribuția lor. Cum democrația nu poate exista în afara statului, oricât ar crede unii unii contrariul. A văzut cineva democrație în statele eșuate?
Se promovează o ”autonomie locală” anarhică, anumite autorități locale își asumă, cu binecuvântarea politicului, sarcini și misiuni care exced legea, funcționarea lor este tot mai opacă, și în cele din urmă, împotriva binelui public. Așa am ajuns să aflăm că se finanțează, cu banii cetățenilor, companii aeriene de tot râsul, că monumente de arhitectură, parte a patrimoniului, sunt lăsate la voia ”forțelor pieței”, a se citi ”rechini imobiliari”, pentru că statul și autoritățile locale nu-și exercită dreptul de preemțiune, și tot așa.
Toată lumea se plânge că ”statul nu o ajută”. Pentru că dă prea mulți bani protecției sociale, săracilor, și unor domenii inutile, cum ar fi cultura, educația, sănătatea, serviciile publice de transport. Ce înseamnă să subvenționezi anumite servicii? Cine are bani, se descurcă, cine nu, să stea acasă. Ce, trebuie să circulăm toți cu transportul în comun? Statul nu câștigă nimic! Atunci privatizare și fără subvenții.
Acest puseu de neo-liberalism agresiv, de anti-etatism violent, vine în cel mai nepotrivit moment, când este nevoie de mai mult stat, de intervenția lui pe piețe, de măsuri care să păstreze pacea socială. Da, pacea socială are un cost. Dar refuzul de a plăti acest preț duce la creșterea atractivității regimurilor autoritare, cu democrații de fațadă, dar care nu se sfiesc să intervină în favoarea cetățenilor lor, trecând peste ”legile pieței libere”. Alegerea politică ne aparține.
Autor: Ionuț Vulpescu
Adauga comentariu