Ion Cristoiu: ”A venit momentul să le spunem românilor că n-a fost Revoluție!”

Jurnalistul  Ion Cristoiu a povestit joi, la emisiunea Marius Tucă Show, cum a trăit în urmă cu 30 de ani evenimentele din decembrie 1989, dar și cum s-au născut primele suspiciuni că atunci nu a fost o revoluție, ci o lovitură de stat.



Ion Cristoiu a susținut că afirmația potrivit căreia  în decembrie 1989 a fost o revoluție e o iluzie întreținută a poporului român și că ar fi corect să se folosească un alt termen, care să acopere atât ideea de revoluție, cât și cea de lovitură der stat.

“Eu sunt de acord, a venit momentul să le spunem românilor că n-a fost revoluție, ci că au fost evenimentele din decembrie 89, cum spuneți foarte bine, acoperă și una și alta”, a afirmat jurnalistul.

Ion Cristoiu a trăit evenimentele din decembrie 1989 într-o dublă ipostază, de ziarist și cetățean și spune că a avut îndoieli asupra a ceea ce se întâmplă încă din 22 decembrie.

“Eu am un mare avantaj, eu am fost și în perioada respectivă am trăit, nu numai ca gazetar, ci chiar și ca cetățean și am avut serioase îndoieli față de ceea ce se întâmplă chiar din 22 decembrie la prânz. (…) De obicei, după-amiaza mă duceam la revista Teatru, unde puteam să lucrez. Era pe Sărindari, unde era Teatrul Mic, unde fusese Adevărul. Pe 21 decembrie, când am coborât, era garderoba la subsol, femeile de la subsol, alea care dădeau paltoanele erau palide. Și le-am întrebat ce s-a întâmplat și mi-au spus ”Nu știți? S-a spart mitingul!”. Apropos de influențe”, a povestit jurnalistul.

Ion Cristoiu continuă, mărturisind că a fost surprins de imaginea de “rivoluție” a lui Caragiale, că oamenii se duc în Piața Universității ca la spectacol.

“Am luat-o spre revista Teatru prin fața Sălii Palatului în partea ailaltă. Sala Palatului era înconjurată deja de tancuri deci, trebuie să înțeleagă telespectatorii că se crease matca, adică cordoanele de armată și se trupe de securitate protejau Sediul Puterii, Comitetul Central. N-aveai voie să treci prin Piață. Și atunci puteai să mergi numai pe trotuarul de peste drum de Sala Palatului cum ar veni. Am ajuns la redacție, care era pe Sărindari, în ziua de 21 și am  până noaptea tîrziu, cum făceam de obicei, deoarece lucram  pentru mine la redacție, după ce plecau ceilalți.  Am vrut să văd ce e în Piață și m-am dus de pe Sărindari, aveam așa un… nu aveam chiar un cojoc, aveam un palton și am luat-o pe lângă Arhitectură. Deci acolo la Dalles se vedeau niște tipi strigând, dar ce m-a surprins este faptul că în fața Arhitecturii și a Teatrului național, fără nici o legătură cu Baricada, era ca  la ”rivoluție” ca în Caragiale. Adică veneau ca la spectacol bucureștenii. Se uitau acolo, plecau”, a remomorat jurnalistul momentele de acum 30 de ani.

Un alt moment interesant relatat de Ion Cristoiu a fost cel al săltării unor demonstranți de Miliție în Piața Romană.

“Aproape de miezul nopții, am plecat spre casă pe Ștefan cel Mare. Când am ajuns la Piața Romană, acolo am văzut cum erau înhățați de către miliție niște demonstranți, că Piața Romană era goală. Nu se demonstra dar erau suspecți, eu nu eram suspect, pentru că bănuiesc că arătam cu servietă ca un fel de activist de partid. Mă duceam pe jos. Când am ajuns acasă pe Ștefan cel Mare, că eu stăteam deasupra lui Virgil Măgureanu, la 12 noaptea am deschis geamul și geamul dădea spre Piața Universității. Ștefan cel Mare e departe, și se auzeau acolo, la Universitate,  strigăte și am auzit în liniștea aia doi tipi, aflați în fața blocului,  care spuneau ”hai, domnule, să mergem la benzină că nu mai e coadă”. (…) am dat un exemplu, apropo de atmosferă”, a povestit jurnalistul.

Ion Cristoiu își amintește că de cum a plecat Ceaușescu s-a întrebat cine e în spatele evenimentelor, martori sînt cîțiva redactori ai revistei Teatrul, ar când l-a văzut pe Ion Iliescu la televizor, s-a liniștit:

Venise unul de-ai noștri!

“Aveam programat să plec pe 22 la Cluj. Pe 22 decembrie m-am dus din nou la revista Teatru, observați că îmi făceam veacul acolo, tot pe jos, și la prânz când am ajuns în Piață, că era ușor de mers, când fugise Ceaușescu, nu o să uit, vedeam și mașina aia, mai țineți minte La un moment dat eram cu niște colaboratori de la revista Teatru, ne-am dus la cineva acasă să ne uităm la televizor. Ei sunt martori și acum că întrebarea mea era cine e în spate. Adică eu nu am crezut un moment de pe 22 de la prânz că nu e cineva în spate. Și când s-a ivit Ion Iliescu, eu m-am liniștit, eu în calitatea mea de nomenclaturist. Era de-al nostru”, a susținut jurnalistul.

Ion Cristoiu a amintit totodată că a pus public sub semnul întrebării ideea de revoluție în februarie 1990, când a lansat 25 de întrebări în legătură cu după amiaza zilei de 22 decembrie 1989

“Februarie, 23 februarie 1990.  Eu nu am pus în acel articol pe care văd că… despre el a scris și Alex Mihai Stoenescu în cartea lui despre primul an post-decembrist, se numea “22 decembrie 1989, o după-amiază cu prea multe întrebări”. Deci, eu puneam la o lună, și în plin entuziasm, era așa un entuziasm, dacă contestai, dacă îți puneai întrebări în legătură cu ieșirea poporului în stradă care cu brațe goale a răsturnat dictatura, sigur că în primul rând te băteau FSN-istele cu poșeta…Da, dar erau foarte tari FSN-istele, chiar îl iubeau pe Ion Iliescu sau te băteau revoluționarii care erau un fel de #rezist, am avut multe probleme cu revoluționarii, cu Dan Iosif pentru faptul că puneam la îndoială revoluția și, sigur, era o uriașă presiune a echipei Iliescu care era la putere deținea toate mijloacele de presă, în legătură cu acea… Eu nu am contestat în februarie, n-am spus că a fost lovitură de stat. Am pus cred 25 de întrebări în legătură cu acea după-amiază de 22 decembrie 1989”, a explicat jurnalistul.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog