Analize și opinii

Ioan Buduca: „Secretul lumii de mâine ţine de această volatilitate a banilor.”

Două căi spre prăpastie. Mergi aşa şi vei ajunge pe buza prăpastiei. Mergi aşa şi vei ajunge în prăpastie.

Primul „aşa” e calea independenţei. Al doilea e calea dependenţei.

Ce alegi? E vorba de căi în durata lungă a istoriei. Cine îşi va aminti, la ananghie, că şi calea opusă ducea în acelaşi loc?

Neutralitatea ţării noastre, „helvetizarea”, este o teoremă de imposibilitate. Ar fi necesar să avem gazul pe care îl au ruşii? Doamne fereşte! Asta ar însemna să devenim ţintă geoeconomică şi geostrategică dacă n-am avea şi puterea militară a Rusiei. Nu avem şi nu am putea-o avea nici dacă am înfometa populaţia 50 de ani ca să ne înarmăm până în dinţi.

Atunci? Las-o aşa cum a căzut? Nu. O soluţie ar sta în calitatea şcolirii noastre. De va fi să fie prăpăstios viitorul, măcar să avem conştiinţe înalte asupra afacerii în care ne-am aflat.

Dezvoltarea economică a ţării depinde, azi, de capitalurile multinaţionale. Multe crize de tot felul vor mai veni: bancare, energetice etc. Aceste capitaluri se vor reconsolida din banii contribuabililor. Ei, contribuabilii, se duc spre buza prăpastiei în durata lungă a istoriei, nu afacerile.

Dar durata lungă nu este obiect de studiu nici măcar în şcolile de cea mai bună calitate. În felul lor de a nu fi chiar mediocre, ele spun: nu vă îngrijoraţi, noutăţile tehnologice ne vor salva…

Aşa a fost încă de pe vremea motorului cu aburi şi, apoi, pe vremea motoarelor cu combustibili fosili. Vremea aceea urma să nu fie infinită. Acum e mai degrabă pe sfârşite. Motoarele ce ne vor salva în viitor au a fi electrice sau nu vor mai fi deloc. Pe ce bază energetică vom avea electricitate? Fotovoltaică? Ar trebui să umplem spaţiul cu staţii de captare a energiei solare. O vom face cândva. Acum ne batem pentru ultimele picături de benzină. Şi sperăm că vom învăţa să folosim pe scară largă hidrogenul drept sursă de energie. Da, e o soluţie.

Dar contribuabilul nu va fi mai ferit de turbulenţele acestui viitor dacă vom arde hidrogen în centralele noastre termoelectrice.

Acum i se pregăteşte un statut de semirentier. Un venit garantat. Nu-ţi convine, du-te pe piaţa muncii şi bagă-te în competiţiile pentru locuri de muncă bine plătite!

Soluţia rentelor a ajuns să fie obligatorie de când a devenit sigură ultrarobotizarea producţiilor.

Banii? De aceea a fost lansată „producţia” de bani din bani, ca la casele de pariuri, unde poţi miza pe orice, inclusiv pe faptul că de mâine vor sta închise temporar casele de pariuri. Om te-ai făcut dacă ai mizat pe asta şi, într-adevăr, mâine vor fi închise!!! Bani din nimic? Un perpetuum mobile care ascunde faptul că banii nu mai sunt decât o marfă ca oricare alta. Nu va fi niciodată o marfă rară, dar poate avea o valoare din ce în ce mai volatilă. Bogătanii lumii au să apară şi au să dispară ca particulele elementare la marginea vidului cuantic.

Secretul lumii de mâine ţine de această volatilitate a banilor. Cei care stăpânesc secretul îşi bagă banii în resurse: pământ, apă, fotovoltaice etc. Bill Gates cumpără pământ în draci. China aproape că a cumpărat toată Nigeria. Noi? Ca Nigeria. Vindem. Mai avem de vândut nişte locuri de veci şi, gata, vom începe să ne incinerăm. Ori, dacă avem nişte miliarde sub saltea, ne vom îngropa în Cosmos ca în fiţele fraţilor Bezos.

Autor: Ioan Buduca

Sursa: cotidianul.ro

Abonează-te la newsletter