Ioan Buduca: „Klaus Iohannis a rămas la nivelul (in)capacităţilor intelectuale cu care a intrat în primul său mandat”

Sub primele valuri ale pandemiei, Klaus Iohannis a ieşit din inerţiile comodităţii sale şi a făcut figură de preşedinte activ. A reintrat în aşternurile molaticei sale boierii exact când au început demersurile ministeriale pentru Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Au fost necesare două respingeri ale acestui plan la Bruxelles pentru ca extraordinar de comodul nostru preşedinte să convoace la Cotroceni o şedinţă de control asupra situaţiei din echipa celor care răspund de aşezarea proiectelor în PNRR.

Ce va fi putut controla numai Dumnezeu ştie, de vreme ce nimeni nu l-a văzut pe preşedintele nostru preocupat de felul în care alţi preşedinţi ori prim-miniştri au conceput elaborarea Planului în ţările lor.

Noutatea radicală a Green Deal nu l-a putut determina pe Klaus Iohannis să se documenteze cum înţeleg alte ţări adaptarea lor la principiile verzi. Acum zice că e normal să avem dificultăţi în aprobarea Planului la Bruxelles tocmai fiindcă noutatea lui ca plan postpandemic este dublată de dimensiunile sale ecologiste. Dar mult mai normal ar fi fost să nu avem dificultăţi dacă boierosul nostru preşedinte n-ar fi avut astâmpăr până ce n-ar fi lămurit ceea ce era de lămurit.

Ni se spune, acum, la Bruxelles că cerem prea mulţi bani pentru autostrăzi. Are asta vreo legătură cu pandemia ori cu ecologismul? Evident, nu. A anticipat Iohannis acest impas? Evident, nu. L-au anticipat câţiva jurnalişti care au înţeles de ce ni s-au băgat nouă beţe în roţile proiectelor de autostrăzi. Nu era chiar acum cel mai bun prilej ca preşedintele nostru să scoată câteva beţe din roţile acestea? Ba era.

Dar pe Iohannis l-a luat somnul de frumuseţe în cel mai important moment al preşedinţiei sale. L-a lăsat pe inenarabilul ministru actual al transporturilor să se descurce în faţa birocraţilor europeni asistându-l cum o putea pe oengistul fără meserie Cristian Ghinea, care a devenit peste noapte planificatorul-şef al României, incapabil să înţeleagă că, de pildă, apa pentru irigaţii nu e luată din pânza freatică a solurilor.

Totul a început cu felul în care preşedintele a păstorit formarea acestui guvern. Nu era greu de priceput că planificatorul-şef al României a ajuns să fie o persoană care n-a planificat în viaţa ei nici măcar o curăţenie de Paşti în apartamentul familiei sale.

Ca unul care cândva, prin 2015, a crezut că un proiect de ţară ar putea fi scris la un cenaclu de politruci, Klaus Iohannis a rămas la nivelul (in)capacităţilor intelectuale cu care a intrat în primul său mandat. Nici după şase ani de mandat nu a reuşit să afle că prima cerinţă a unui proiect naţional de dezvoltare are a fi un răspuns coerent la întrebarea „Care vrem să fie nucleul acestei dezvoltări?”.

Iohannis are un umor de cretă scârţâind pe tablă. Zice că în privinţa PNRR nu-i ca la Bac: admis-respins. Că, adică, nicio ţară nu va fi respinsă. S-o fi temut ăla care îi repară lanţul de la bicicletă că vor fi respinşi? Foarte bine a simţit omul acela, aşa ne-am prezentat. De parcă dracu’ ne-a instruit anume ca să fim respinşi!

Autor: Ioan Buduca

Sursa: cotidianul.ro