Din 1990 până către 2000, am avut doar o critică de dreapta a comunismului, dat fiind că, înainte de 1990, noi n-am fost nici liberi, nici capabili să dăm o critică de stânga a regimului comunist. Până către 2000, am avut, de asemenea, doar o critică de dreapta a postcomunismului. Apoi au început să răsară semnele unei critici de stânga.
Trebuie să recunoaştem că spiritul critic al dreptei a dus în clişee analizarea comunismului, iar apogeul acestor clişee l-a reprezentat Raportul Tismăneanu. Drept care, azi, nu avem studiile din care să aflăm, cu nuanţele necesare de psihosociologie, cum au supravieţuit românii comunismului şi de ce nu s-au sinucis pe capete dacă totul a fost infern.
Stânga intelectuală care a început să apară după 2000 e mai interesată de postcomunism decât de regimul comunist. A dat câteva cărţi de referinţă în care stau, la locul potrivit, consideraţiunile sociologice. Această stângă pare a fi însă obsedată de clişeele de dreapta din postcomunism, ceea ce dă o turnură polemică studiilor ei încă înainte ca aceste studii să-şi vadă de treaba lor.
Una peste alta, avem un război ideologic mai mare decât… teritoriul pe care se desfăşoară. Din păcate, acest război ţine loc de descriere a teritoriului. Iată, de pildă, încă nu avem niciun studiu de stânga despre privatizările care au avut loc la noi. Nu avem, de asemenea, nici măcar schiţa unui studiu asupra felului cum funcţionează, azi, instituţiile noi din societate şi din politică (Constituţia, alegerile, ONG-urile).
Războiul ideologic stânga-dreapta nu poate ţine loc de cercetare socială. Acest război de principii poate da iluzia unei vieţi culturale intense, dar, în fapt, ne îndepărtăm tot mai mult de realităţile reale. Atât de mult încât, iată, generaţia aşa-numiţilor „tineri frumoşi şi liberi” este reprezentată de un partid nou care habar nu are, de pildă, ce probleme avem în bazinul hidrografic al Siretului, cât de vechi sunt ele şi ce soluţii ar avea. Necum să ştie acest partid ceva concret despre creşterea constantă a analfabetismului şi alfabetismului nefuncţional. La fel ca şi războiul ideologic, acest partid se documentează doar asupra unor principii, fără să chestioneze legăturile dintre forme şi fondul problemelor. Ei înşişi, alfabeţi slab funcţionali, nu dau importanţă, de pildă, faptului că la Fondul Proprietatea capitalul românesc a coborât de la 70 la sută la 0,1 la sută.
Îndepărtarea elitelor noastre politice de realităţile reale este deja dramatică, dar drama nu o resimt ele, ci milioanele de români care îşi dau seama că ţara lor merge într-o direcţie greşită.
Autor: Ioan Buduca
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu