Nu că aș vrea să vă plictisesc cu panseurile lui Mîndruță … dar am găsit un filmuleț extraordinar avându-l ca protagonist pe dânsul, film a cărui morală doresc să o împart cu dumneavoastră. Căci cred că a venit momentul să vă semnalez cum trebuie să se poarte un cetățean european autentic într-un moment de grea cumpănă. Ca, de exemplu, atunci când se află într-o țară unde dopuʼ nu-i legat de recipient… căci s-ar putea să vă aflați într-o asemenea situație și-o să vă fâstâciți, o să vă pierdeți capul, o să aveți o clipă de panică, o să vă vadă lumea total dezorientați, o să vă apuce tremuratul, o să scăpați recipientul din mână, o să rătăciți dopul, o să vă înfuriați, o să simțiți un junghi în piept odată cu nostalgia nedefinită după dopul solidar cu sticla, acel dop care vă intra așa de cutezător în nas când duceați recipientul la gură, gâdilându-vă plăcut fosele nazale, în spațiul sigur al Uniunii Europene.
Așa că, luați aminte și ascultați cuvintele lui Mîndruță:
„Salut! Mi-am luat apă în America și, ce să vezi? (față radioasă, n.n.) Deschizi dopuʼ … și dopuʼ e liber!!! (o uimire măreață i se citește pe chip, n.n.) … daʼ problema e că trebuie să-l ții în cealaltă mână (brusc, chiar nu mai știe cum să se descurce cu dopul și când își dă seama de asta, revelația îl face să se agite, iar dopul buclucaș îl încurcă din ce în ce mai rău… cum să-l ții ÎN CEALALTĂ MÂNĂ? cine a mai văzut așa ceva? e o problemă insurmontabilă! n.n.) … Măi (brusc se luminează la față, la creier sau la ce-are el pe-acolo, n.n.), dar NU E RĂU SĂ FIE LEGAT! (face o mutră satisfăcută, profund europeană, de parc-ar fi înghițit o savarină babană, n.n.) Mulțumesc, tanti Ursula! (în acest moment țocăitul pupăturii în cur se aude până în chiloții Ursulei, la Bruxelles, primind imediat și număr de înregistrare, n.n.) Chiar e mai practic ce-ați făcut voi în Europa! Bine, pă partea de iaurt, nici nu vreau s-aud!” (25 august 2025, Lucian Mîndruță, un european lucid și de-o remarcabilă corectitudine politică)
În ciuda acestor observații briante, vedeți dumneavoastră, totuși se pare că perfecțiunea nu există (încă!), deoarece „pă partea de iaurt” se înțelege că mai sunt unele probleme de rezolvat. Asta, cred, din pricină că dopul recipientului este, de obicei, plin de iaurt și nu mai are același farmec discret atunci când îți intră în nas… sigur, se poate adăuga o folie de protecție… dar în acest caz se pune întrebarea filosofică: oare ce facem cu folia? cum o ținem? în ce mână? și dacă n-avem un coș de gunoi în preajmă, cum rezolvăm?
Asta e! Viața-i făcută din fel de fel de probleme dificile. Liderii europeni, din fericire, au avut soluția salvatoare pentru băuturile răcoritoare. Iar acum, în etapa a doua, mă gândesc că niște savanți europeni se ocupă, în modul cel mai responsabil, de dopul recipientului cu iaurt!
Autor: Luminita Arhire
Sursa: Luminita Arhire FAcebook
Adauga comentariu