Ghiță nu e Condrea. Sistemul trebuie să găsească altceva.

Doamna Kovesi tace. I se deversează în cap cisterne de acuzații, insinuări, murdării vâscoase, și dânsa e mută. Le lasă să i se prelingă pe carieră, brăzdându-i mitul cu dâre pestilențiale, și nici măcar nu încearcă a-și da mâzga jos de pe ochi ca să deslușească, prin avalanșa ce o înghite, spre ce eșafod, pentru rebuturi, e împinsă.



Școala americană. Ați văzut prin filme când poliția arestează un suspect de crimă: „You have the right to remain silent. Anything you say can and will be used against you in a court of law”. Pare ca doamna Kovesi s-a pus de bunăvoie sub protecția acestui drept, într-un calcul personal sau de grup ce depășește logica imediată.

Mă întreb ce speră prin tactica asta?! Probabil să nu-și agraveze situația și să fie salvată (treaba lor cum, să se descurce) de prietenii ei puternici care au împins-o la toate faptele care acum se întorc împotriva sa.

Părerea poporului nu contează aici. Poate fi sacrificată, de dragul acestei muțenii care hrănește îndoielile și celui mai fanatic susținător. Ce dacă tot mai mulți români care o simpatizau pe doamna Kovesi până mai ieri nu înțeleg acum de ce aceasta nu neagă vehement infamiile ce i se reproșează? Ce dacă, pe zi ce trece fără explicații ferme, mitul ei de justițiar imaculat se topește ca un idol de ceară în bătaia lămpii cu acetilenă?

Doar nu a fost, cum pretind detractorii, la Ghiță acasă când dânsa era procuror general iar Ghiță inculpat în dosarul Tracia Asesoft? Sau a fost???

Doar nu a participat nemijlocit, cum confirmă sibilinic plagiatorul Ponta,  la falsificarea raportului tehnic privind autenticitatea tezei sale de doctorat?Sau a participat???

Doar nu a folosit adresa secretă de email „cucuveaua mov”, cum declară penalul Ghiță, pentru a transmite clandestin presei prietene informații confidențiale din dosarele DNA? Sau a folosit-o???

Cum spuneam, pentru Laura Kovesi părerea poporului contează aproape exclusiv conjunctural; doar atunci când îi e favorabilă și o poate folosi invocând sondaje.  În rest știe prea bine că nu poporul a avansat-o acolo unde este azi și nu de el va depinde salvarea ei (dacă va mai fi posibilă) din acest scandal regizat ca la carte. În consecință nu se consideră cu nimic datoare acestui popor decorativ pe care, după cum se vede, a ales să-l trateze cu disprețul muțeniei.

Un aspect foarte interesant  legat de tăcerea prelungită a doamnei Kovesi față de tot ce i se întâmplă în aceste zile este modul aproape unanim în care este sfătuită să vorbească, să conteste, să se lupte. Nu doar inamicii încearcă să o provoace la mărturisiri și replici, sperând că astfel mai rău se va încurca decât să fie convingătoare, dar și prietenii, aliații, partenerii de sistem aproape că o conjură să scoată capul din nisip și să nege. Să le dea lor, cei legați de ea prin fire invizibile dar și foarte greu de tăiat, șansa paiului, speranța că s-ar putea agăța de ceva astfel încât să nu fie trași la fund  odată cu domnia sa.

Dar: poate doamna Kovesi să vorbească, în apărarea sa, convingător? Adică să afirme în continuare imacularea sa profesională, comportamentală, etică? Pentru că doar asta i-ar fi folositor să facă.

Să analizăm situația în sistem binar: a) acuzațiile sunt false, b) acuzațiile sunt adevărate.

1. Dacă acuzațiile sunt false, atunci și logica elementară și logica superioară ar indica, drept cea mai eficientă reacție de apărare, atacul; negarea lor vehementă și demascarea cu maximă rapiditate (pentru a împiedica formarea bulgărelui de zăpadă și amorsarea avalanșei) a impostorilor care le-au formulatat și le susțin. Mai ales când acuzata are la dispoziție, întru apărarea sa, toate instituțiile statului și chiar mai mult decât atât.
2. Dacă, însă, acuzațiile sunt adevărate (chiar și numai parțial), calea de urmat a apărării ar ajunge la o răspântie: are acuzatorul dovezi zdrobitoare pentru a-și susține atacul? Nu sau da?

b1) Nu. Dacă acuzatorul nu e blindat de probe inatacabile, e un om mort. Sistemul are capacitatea de a-l decredibiliza și zdrobi în doi timpi și trei mișcări (vă mai amintiți de palma dată de Băsescu copilului și soluția sistemului, cu pixelul albastru?).

b2) Da. Dacă acuzatorul e acoperit de înregistrări audio – video și de documente oficiale sau olografe (cum ar fi draftul raportului tehnic cu adnotări făcute de mâna doamnei Kovesi) mai presus de orice îndoială, orice negare a faptelor incriminate ar fi extrem de riscantă. Ea ar genera publicarea de noi și noi probe compromițătoare, în cascadă, până la îngroparea totală, în propriile minciuni, a celui acuzat.

Nu mă îndoiesc că, la ora aceasta, pentru salvarea doamnei Kovesi lucrează un întreg aparat de profesioniști în informații, diversiuni, protecție individuală și instituțională. Se știe deja, în tabăra lor, dacă acuzațiile lansate de Sebastian Ghiță sunt adevărate sau nu și ce probe are/mai are Ghiță.

Din moment ce agresiva și locvacea (până la aceste dezvăluiri) doamnă Kovesi a fost sfătuită și a acceptat să tacă în marele scandal ce o are în epicentru, înseamnă că nu ne aflăm în cazul a). Dar, și mai grav pentru domnia sa, nici în cazul b1) se pare că nu ne aflăm. Căci, altfel, ar fi trebuit ca împotriva lui Sebastian Ghiță să fi fost, deja, dezlănțuită urgia.

Or, noi, ce vedem?

Un Sebastian Ghiță ofensiv, ironic spre insolent, făcând rocadă de posturi TV cu Traian Băsescu și provocând-o zi de zi pe Laura Kovesi fie să se compromită prin tăcere fie să se expună prin negări ușor de demontat, faptic, a doua zi.

E limpede că Ghiță nu e Condrea. Și nici nu va putea fi transformat, prea ușor, într-un al doilea Condrea, dintr-un motiv foarte simplu: a învățat din lecția pe care sistemul i-a servit-o lui Condrea.

Asta nu înseamnă că, în situații de criză extremă, cu mici retușuri, istoria nu s-ar putea repeta.

Sursa: Contele de Saint Germain