Analize și opinii

Gheorghe Piperea: “Unii medici au devenit agenți comerciali sau influenceri ai big pharma”

Capitalismul halatelor albe a transformat medicii din vindecători ai corpului și ai sufletului în antropotehnicieni, care se preocupă docil, ca la carte, cu “repararea” omului prin injecții, operații de remodelare sau de inversare a biologiei și prin hapuri. Cât mai multe hapuri.
Unii medici au devenit agenți comerciali sau influenceri ai big pharma, sub denumirea falsă de cercetători științifici. De fapt, e vorba doar de comerț în conflict de interese, iar nu de știință.
Ceea ce nu mai apare azi în compendiile canonice ale asociațiilor medicilor, psihiatrilor și farmaciștilor nu e considerat știință, ci erezie, deviaționism sau conspiraționism. E mai rău decât în stalinism. Vedeți în filme că, invers, ceea de apare în aceste compendii, chiar dacă este vorba de demențe care costă enorm asigurații la sistemele de sănătate, devine “recomandare obligatorie”. Iar industria big pharma crește și în profitabilitate, și în influență politică și birocratică. E mai rău decât în hitlerism (care s-a finanțat, apropo, din foarte mulți bani ai odiosului concern I G Farben).
S-a văzut asta foarte acut în plandemie. Numai cine e blocat în atașamentul său emoțional față de noua religie, “știința” – comandament, nu vede nimic rău în schimbul de sms-uri între un înalt birocrat UE și un CEO de big pharma, derulat pentru “negocierea” unui contract pan-european de 80 de mld eur, pentru aprovizionarea cu miliarde de doze de ser experimental inutil și chiar nociv a europenilor care își salvau bunicii (ca să îi extermine ulterior prin înfometare și frig).
Culmea e că justiția, care a andosat mai mereu și peste tot experimentul global de inginerie socială intitulat “pandemie”, a ajuns la statuări cinice ale caracterului nazist, în esență, al politicilor de sănătate publică din anii 2020-2023.
Curtea Supremă a Austriei spune, într-o decizie dată într-un proces de clasă (class action) că, în concepția sa, “legile epidemiologice protejează publicul în general, iar nu individul”.
Și naziștii spuneau : tot ce facem e pentru siguranța voastră…
Vezi linkul din primul comentariu.
Întrucât mulți absolvenți de medicină au devenit antropotehnicieni, primul comandament moral al jurământului lui Hipocrat rămâne fără “andrisant”.
Neminem laedere (să nu faci rău) apare ca fiind abrogat în favoarea acestor antropotehnicieni.
Interesant este că această abrogare începe să fie, pas cu pas, și în defavoarea aspiranților sau a absolvenților școlilor de medicină.
Ironic, amenințarea vine tot dinspre știința voioasă, scăpată de sub control. Inteligența Artificială poate deja să le ia locul medicilor & antropotehnicienilor întrucât se descurcă mai bine cu “știința” canonică a compendiilor de medicină și psihiatrie, ba chiar cu știința propriu-zisă (mai ales “datorită” regresului cognitiv provocat de digitalizare și de scurtăturile mentale antrenate de învățarea de tip click & scroll & go).
În plus, inteligența artificială pare a sta mai bine la capitolul empatie față de pacient… Este de poveste și de spaimă, dar se pare că robotul se umanizează exact în timpul și în măsura în care omul se robotizează, evacuând din el empatia, compasiunea, încrederea și socializarea.
Iată o constatare șocantă a unui experiment în care medici și inteligențe artificiale au răspuns unor întrebări ale pacienților (vezi link în al doilea comentariu):
“Ce a frapat însă și mai tare a fost faptul că răspunsurile IA au arătat mult mai multă empatie cu pacienții decât cele ale medicilor”.
Ca și în cazul judecătorilor, și în cazul medicilor o grămadă de oameni vor considera preferabilă inteligența artificială pusă pe posturile/joburile acestora.
Ceea ce deranjează cel mai mult omul de rând sunt nedreptatea și lipsa de umanitate și compasiune.
Iată că apar studii și experimente care par să spună că mașinile sunt mai drepte și mai umane decât unii oameni.
Iar acest lucru este de natură a ne pune foarte serios pe gânduri. Și să ne trezim din fascinația față de tehnocrații și managerii de corporații cu sânge rece…

Autor: Gheorghe Piperea