Milioane de elevi vor fi afectați, dar este exact ceea ce trebuie acestei societăți pentru a se trezi din letargie. Nu este permis ca această societate să fie permanent la mâna și în pixul prost ținut în mână de cei mai proști din curtea școlii, cocoțați acum în establishment – ul politic și birocratic al României.
Există o lege care impune alocarea anuală a 6% din PIB pentru educație, inclusiv pentru salariile profesorilor. Întotdeauna s-a spus că nu există bani, deci nu s-a alocat niciodată educației mai mult de 3% din PIB.
Există bani pentru profesori și pentru sistemul educației, doar că sunt prost alocați:
-pe seruri inutile medical și nocive pentru sănătatea fizică și mentală a populației,
-pe armament scump și învechit,
-pe ajutoare de stat acordate monștrilor economici care practică optimizarea fiscală (=furtul legal, evaziunea fiscală tolerată, pe pile),
-pe programe de stat destinate colectării de munți de bani de la populație de către băncile și super-marketurile delicvente (plata obligatorie cu cardul, garanțiile de stat pentru credite „ieftine”, dobânzi uriașe la obligațiunile de stat sau al credite), care practică și un comerț incorect, abuziv și obligatoriu, de neevitat,
-pe tonele de miliarde aruncate pe fereastra plandemiei etc.
Greva profesorilor ar trebui, de fapt, să fie însoțită de greve sau proteste ale fiecărei categorii socio-profesionale afectate de crizele suprapuse.
Cu un salariu de 2500 – 4500 de lei pe lună, omul de rând nu mai poate face față inflației (40% anual în categoria bunurilor și serviciilor de bază) și reducerii puterii de cumpărare a banilor (peste 60%, în raport de anul 2019) și, mai ales, nu mai poate face față creșterii ratelor la bancă, a chiriilor, a taxelor școlare etc.
Nu e cazul să mi se replice că profesorii se descurcă, întrucât dau meditații. Cu excepția președintelui – ghinion, nimeni nu face bani din meditații, mai ales că meditații nu se dau decât la română, matematică și limbi străine.
PS Despre atitudinea supusă/militantă a unora dintre liderii profesorilor în plandemie, precum și despre rolul jucat de unii dintre profesori, membri activi sau simpatizanți ai unor ONG – uri progresiste și neo-marxiste, în chestiunea educației de gen și a anulării culturii și istoriei, cu altă ocazie. Acum e necesar ca noi toți să ne solidarizăm cu această grevă, căci educația nu este o corvoadă a copiilor, părinților și autorităților, este principala investiție în viitor. Iar cei 150 de mii de profesori care intră azi în grevă sunt simboluri ale omului de rând, care a urcat în ascensorul social, încercând cu eforturi proprii să își depășească condiția, dar au rămas blocați între parter și etajul unu, în timp ce analfabeții claselor de ieri sunt în straturile superioare ale politicii, birocrației și privilegiilor economice nemeritate.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu