Potrivit art. 10 din Tratatul Uniunii Europene, funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul democrației reprezentative. La nivelul Uniunii, cetățenii sunt direct reprezentați în Parlamentul European. Indirect, cetățenii sunt reprezentați în cele două Consilii de șefii de stat și de guverne, care răspund în mod democratic în fața parlamentelor naționale ale statelor membre și în fața cetățenilor lor. Orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii, fiind de principiu că deciziile Uniunii se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean.
Cât de prozaic, nu? Cât de plictisitor! Și cât de departe de adevărul factual …
În plus, același art. 10 din TUE statuează că partidele politice la nivel European contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii.
Uluitor, nu? Neașteptat, de mirare, neverosimil…
Căci noi „știam” că politica europeană se face doar prin partidele mainstream, conforme până la supunere și captivitate cu dorințele armatei celor 60 de mii de birocrați, 35 de mii de firme de lobby, 10 mii de ONG – uri militante și 100 de quango (=qausi NGO, adică entități în aparență private, dar în realitate susținute și finanțate de stat, de armată și de serviciile secrete).
Mai „știam” noi, captivii și supușii neștiutori ai sistemului oligarhic european că partidele nealiniate sunt automat extremiste și conspiraționiste și deviaționiste și că nu au voie să participle la formarea sus-zisei conștiințe politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii. Uite, de exemplu, rectorul SNSPA, om cu un trecut personal foarte onest (a fost făcut scăpat de justiție prin prescripție, deși a fost găsit vinovat de corupție), precum și televiziunile mainstream românești militează pentru izolarea și ignorarea publică a partidelor nealiniate establishmentului european, ba chiar pentru scoaterea lor în afara legii, ca în Ucraina sau Rusia …
Iată o temă de dezbatere europeană : o clasă politico-birocratică, eternizată la butoanele puterii încă din momentul constituirii Uniunii Europene, în jurul căreia s-au construit rețele mafiotice de sens, organizații de lobby, consultanți, ONG – uri, corporații finanțatoare, a creat un adevărat imperiu al decadenței. Imperialii decadenței vor stabilitate, adică menținerea la putere, iar pentru asta au inventat crize, au creat temerea față de „extremiști” (adică frica față de toți cei care vor schimbarea și primenirea, ca orice opoziție democratică, de altfel), „cordoane sanitare” de izolare a deviaționiștilor și a ereticilor, ca nu cumva să contamineze alegătorul captive și supus.
Și, cel mai grav, imperialii decadenței au impus opacitatea, lipsa de transparență decizională, pe motiv că minciuna „nobilă” este pentru siguranța noastră, pe motiv că dorințele noastre ne-ar putea face rău (de aici și tot mai evidentul curent al infantilizării adulților). Cel mai bun exemplu: sms – urile secretizate dintre von der Leyen și un CEO de Big Pharma, actualmente investigate doar de fațadă de Parchetul European.
Cum se mai poate vedea voința expresă a cetățenilor Uniunii, cum li se mai poate auzi vocea?
Dacă Uniunea Europeană este o democrație reprezentativă, care mai este modalitatea faptică de reprezentare direct sau îndirectă a cetățenilor Uniunii lor și de tragere la răspundere a reprezentanților lor în organismele politico-administrative ale Uniunii?
Poate nu v-a fost evident acest lucru în timpul plandemiei (căci crizele inventate v-au dat altceva de lucru și v-au pus în survival mode, ca să vă distragă atenția), dar anii aceștia de după plandemie și război au arătat cu forța evidenței că toată puterea Uniunii, toți banii, toate resursele, s-au centralizat și concentrat în mâini din ce în ce mai puține, inevitabile, constrângătoare, iar responsabilitatea pentru deciziile greșite și dăunătoare pentru popor, a fost eliminată treptat.
Domnia legii a fost înlocuită cu domnia prin lege, cu biciul contractului și cu ciomagul hotărârii judecătorești (mai mereu favroabilă puternicilor zilei, iar nu omului simplu și sărăcit și păgubit).
De prisos de reamintit că independenții și neafiliații la grupurile mainstream nu au timpi de microfon, nu prea sunt vizibili pentru presă, nu au loc în comisii, nu pot fi nici văzuți și auziți, nici lăsați să exprime vocea acelei părți a populației care s-a săturat de corupția, nebunia și decadență imperialilor. Adică, vocea și nevoile sau dorințele voastre.
Grupurile politice mari din Parlamentul European au un cu totul alt mandat decât cel popular. Nu vă reprezină pe voi, nu răspund în fața voastră.
Ele reprezintă corporații, quango, ONG – uri militante (finanțate de corporații sau de statele mari și militarizate – SUA, China, Rusia).
Ele răspund în fața organizațiilor de lobby, a serviciilor secrete și a viitorilor lor angajatori…
Pe „principiul” ușii rotative, imperialii decadenței sunt mereu pregătiți să se angajeze pe poziții de rang înalt și ultra-plătite în corporații, imediat după ce au „servit” în Parlamentul European, în Comisia Europeană sau în alte instituții europene, cum ar fi Banca Centrală …
Ei nu reprezintă deloc poporul și nici nu răspund față de popor, cu toate cântecele lor de sirenă din anii electorali.
Pentru ei, nevoile naturale și dorințele noastre sunt prea periculoase. Le amenință stabilitatea. De aia suntem extremiști, conspiraționiști, deviaționiști, negaționiști.
Poate de multe ori în ultimii 65 de ani, cetățenii Uniunii s-or fi întrebat în taină sau or fi urlat la lună: ne-am pus o dorință, v-am încredințat-o, ați capturat-o, ați “protejat-o”, ne-ați făcut să o uităm.
Ne-ați făcut să uităm ce e mai important în noi: ce ne identifică, ce ne face un subiect, o persoană.
Ne-ați interzis visul, idealul, sensul, ca unor copii neastâmpărați, care nu sunt capabili să își stăpânească dorințele cele mai fierbinți.
Ne-ați anulat prin cultura anulării.
Ne-ați trans-format în lucrători ai stupului.
Și-am ajuns la vorba lui George Orwell, din romanul 1984:
Noi, aici, vă golim pe dinăuntru și vă umplem cu noi înșine.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu