Rezervorul social de individualități capabile de judecăți morale și de auto-determinare este o condiție sine qua non a democrației. Cu cât e mai secătuit acest rezervor, cu atât mai riscant pentru democrație e golul care se creează.
Cele două fenomene sociale care caracterizează lumea de azi – acutizarea inegalităților economice și sărăcirea clasei de mijloc – au ca efect primordial pernicios uniformizarea valorilor, printr-o reducere la cel mai mic numitor comun a individualităților. O chinezărie*. Din ce în ce mai puțini oameni se califică pentru activități calitative, creative, artistice, pe care să le exercite din vocație și cu pasiune, și nu numai pentru banii primiți (mulți dintre ei maculați de corupție, conflicte de interese, inechitate, cinism fascist ori privilegii comuniste). Din ce în ce mai mulți oameni sunt obligați să presteze munci stereotipice, consumând irațional pentru a-și satisface nevoi nenaturale sau dorințe manufacturate de marii feudali digitali. Iar apariția și recrudescența mașinilor de gândit, de învățat și de muncit au determinat deja crearea unei neașteptate clase de „inutili sociali”, care nu își mai pot găsi loc în societatea sclavilor (fericiți că pot contribui la bunăstarea hedonistă a feudalilor care, mai nou, caută să își cumpere amortalitatea) și a vătafilor lor.
Diviziunea muncii, văzută de Emile Durkiem ca principala caracteristică a revoluției industrială (sec. XVIII – XIX), va fi înlocuită de diviziunea de clan și de feudă, cu consecința că ne vom fi întors în Evul Mediu – în acele vremuri „întunecate”, măcar credința în Dumnezeu dădea oamenilor un sens al vieții, acum total pierdut. Aceasta este consecința inevitabilă a privatizării științei, a segregării pe criterii de avere și de rețea de sens a marilor universități, a concentrării capacităților de angajare în cele 20—30 de mari corporații globale IT, Pharma și Finance și a uniformizării în jos a muncitorilor cu sapa și lopata. Revoluția digitală, unde algoritmii și inteligențele artificiale înlocuiesc și îndobitocesc oamenii, va completa cercul. De fapt, plandemia ne arată că cercul s-a închis deja.
Cu titlu de exemplu verificabil, vă invit să contemplați falia creată în societatea noastră prin concentrarea sistemului de învățământ pe IT și pe vârfurile antrenate pentru olimpiade și pentru exportul în alte sisteme economice și politice, la universități prestigioase. Acest fenomen social malign a dus la trivializarea restului sistemului nostru de învățământ și la exodul masiv al cetățenilor acestei țări, pentru lipsă de perspective, în „țările ca afară”. Dacă nu vedeți disprețul față de “românica” și admirația religioasă pentru „expații” la care slugărim, e timpul să le priviți acum, în plină plandemie, căci această națiune se destramă – iar ceea ce s-ar pune în loc este infinit mai rău decât ceea ce avem și nu știm să prețuim și să valorizăm. Observați, vă rog, evacuarea treptată din școli și din societate a istoriei, geografiei, muzicii, artei, tradiției, pentru a fi înlocuite cu educație sexuală, hedonism ideologico-sanitar și religii junk, new age sau scienitologice. Această involuție va duce la distrugerea coeziunii sociale pentru orice proiect, inclusiv pentru proiecte sanitare, anti-corupție, anti-terorism, anti-rasism, corectitudine politică etc. Va duce la anarhie, adică la lipsa oricăror reguli și autorități, adică la jungla umană în care cel mai puternic are dreptate și privilegii, iar restul doar dreptul de a slugări la stăpân.
În final vă invit să mai reflectați la ceva. Ieșirile noaste publice, fie în mediul digital, fie în realitatea materială, se concretizează în două tipuri de „texte” – unul public, vizibil (content, poze, filmulețe, meme, dezbateri sau urlete publice), și unul ascuns, o umbră a textului public, un text vizibil doar controlorilor platformelor digitale și algoritmilor lor. Acest text din umbră este intangibil și incomprehensibil pentru omul de rând, ca și textele religioase de dinainte de apariția tiparului și a protestantismului, ca și misterele antice sau textele ezoterice. Nu le putem cunoaște, nu avem acces la ele. Sunt despre noi, dar nu sunt pentru noi. De fapt, aceste umbre ale noastre suntem chiar noi – recolta de produse predictive care rezultă din stocarea și prelucrarea acestor umbre suntem noi, pentru că voința noastră este remodelată de controlori și de algoritmii lor. Nu e nevoie de prea multe exemple verificabile – observăm cu toții că google ierarhizează rezultatele search-ului, ne pune în față ceea ce algoritmul „consideră” că trebuie să vedem, cenzurând ceea ce nu îi convine google; feisbuc ne „oferă” în news feed, doar ceea ce consideră relevant, „fapte verificate”, opinii corecte politice sau postări plătite (sponsored), cenzurând sau ștampilând ca incorect politic, fake news, eretic etc. tot ceea ce feisbuc consideră că încalcă așa-zisele valori ale comunității. Aceste mici vrăjeli pentru „îmbunătățirea experiențelor” sunt oarecum scuzabile. Grav și de neiertat este, însă, faptul că aceste platforme digitale ne manufacturează consimtământul, ne determină (direct, indirect, pașnic, violent) alegerile, ne aplatizează pretențiile, ne face supuși „valorilor comunității”, într-un glorios marș către dictatura de tip chinezesc, cu zâmbetul pe buze.
Și când te gândești că stăpânii și cenzorii internetului se pretind atei, care nu cred decât în știință (ceea ce le contrazice credința fiind deja catalogat “antiștiință”, teoria conspirației, negaționism, incorectitudine politică etc.) … Și, Dumnezeule, câți pământeni îi urmează și li se supun orbește, for the greater good …
*Totul este mult, de slabă calitate, fără diferențe calitative semnificative; ceea ce iese din acest tipar este incorect politic – legendarii, dar complet anonomii, fact-checkers indexează orice ieșire din pluton și cenzurează, diabolizează și ostracizează autorul ofensei aduse măreților conducători
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu