In cele din urmă, toate democrațiile mor – de regulă, prin sinucidere.
Rar se întâmplă ca democrația să fie înlocuită cu tirania prin lovituri de stat militare. Marile democrații, cele consolidate, își dau obștescul sfârșit pas cu pas, gradual, fiind subminate de președinți aleși ori de premieri desemnați (aparent) democratic, adică prin ingerarea voluntară a otrăvii sau prin inocularea entuziastă a agentului patogen.
Priviți, în această cheie, ce se întâmplă în Australia, Canada, UK, SUA și, nenorocire!, în UE și la noi, în România.
E plină lumea de salvatori și e oarbă lumea la fenomenele economice și sociale care anunță dezastrul totalitar:
– stagflația (scădere economică abruptă, dublată de inflație galopantă),
– scăderea voluntară, birocratică, a puterii de cumpărare a banilor,
– sărăcirea clasei de mijloc și îmbogățirea amețitoare a celor puțini și privilegiați (prin câștiguri aberante la bursă și prin acumularea de resurse și de active imobiliare),
– segregarea și antagonizarea claselor sociale pe criterii sanitare,
– culpabilizarea tuturor, cu excepția salvatorilor și a “eroilor din linia întâi” și, cel mai grav,
– înghețarea pe termen indefinit, la cererea publicului înfricoșat și cumpărător de “siguranță” și de “sănătate”, a aproape tuturor drepturilor și libertăților fundamentale.
De aceea, lupta pentru drepturi și libertăți este unicul antidot care ne-a rămas contra infecției cu virusul sinuciderii democratice, singura injecție cu adrenalina necesară trezirii din această hipnoză criminal indusă maselor.
Hai Liberare!
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu