România are doi producători de gaze naturale – Romgaz și OMV Petrom. Dacă tot e criză energetică și dacă o tot ținem landra cu stările de alertă, exportul de gaze ar trebui interzis, până la calmarea prețurilor pe piața internă sau până la trecerea unei perioade de 18 luni de la ieșirea din starea de alertă. În acest fel, dependența de ruși se va putea reduce/neutraliza.
România are toate tipurile de producție de energie electrică posibile. Nu ar trebui să fie nevoită să importe nici măcar un watt de energie electrică. Dacă tot e criză energetică, cel puțin până la finalul unei perioade de 18 luni de la terminarea stării de alertă ar trebui ca traderii și speculanții de pe piață să fie opriți de la practica acestui joc la bursa de energie. Taxele și tarifele impuse monopolist de toți intermediarii care s-au intercalat între producător și consumator ar trebui eliminate sau reduse. De asemenea, costurile cu tot felul de programe nerealiste de reducere a poluării ar trebui eliminate – de exemplu, toți producătorii de energie electrică, beneficiari ai bonusului de co-generare, ar trebui să înceteze să îl mai perceapă, măcar pentru faptul că niciodată nu au utilizat acest bonus conform destinației legale – adică, tehnologizarea în vederea înlocuirii, până în 2021, a centralelor pe combustibili fosili. Pentru exemplificare, vă invit să verificați situația producătorului de energie electrică și termică Dacă tot e stare de excepționalism economic și juridic, atunci, pentru consumatorii casnici, prețurile ar trebui plafonate la un maxim calculat în raport de coșul minim de consum (stabilit de INS ș ANPC), iar agenții economici care s-au trezit, în plină criză sanitară, cu profituri extraordinare în conturi, ar trebui să achite impozite de 80% pe aceste profituri, bani din care statul să poată suporta compensațiile financiare pentru familiile sărace. Legislația ipocrită adoptată în toamnă, care teoretic permite acest gen de compensare, este un eșec al efortului de protecție a consumatorilor. În plus, în lipsa plafonării prețurilor la niveluri decente și a impozitării suplimentare a profiturilor excesive ale agenților economici din domeniu, compensarea este încă un cadou făcut speculaților, fiind nimic altceva decât o modalitate de cimentare a acestor profituri excesive, precum și o bună cale de stabilizarea la niveluri maximale a costurilor energetice, lucru care va duce nu numai la sărăcie energetică a populației, ci și la falimente. Vremea promisiunilor ipocrite a trecut.
Consumatorii nu ar trebui să aștepte soluții de la puterea politică (fie incapabilă, fie nedornică de soluții favorabile populației), ci să acționeze, individual, colectiv sau prin asociații pentru protecția consumatorilor, în vederea reducerii poverii facturilor la utilități, prin eliminarea practicilor comerciale incorecte și a clauzelor abuzive care au determinat creșterea explozivă a prețurilor și tarifelor. În afară de calea administrativă (plângeri și petiții la ANPC și la Consiliul Concurenței), există și calea judiciară. Demersurile sunt oarecum complicate, destul de îndelungate și costisitoare, dar lipsa oricărui demers nu face decât să agraveze situația în care toți ne aflăm, fără vină. Acționați – dacă sunteți mulți, nici nu costă prea mult, nici nu e extrem de greu, iar la final veți putea avea un câștig, măcar la nivel de principiu. Nu acționați – iar companiile și speculanții din domeniu vor face exces de putere și abuz de joc cu cifre și hârtii, din care vor câștiga enorm, pe seama sărăcirii și suferințelor voastre, la fel cum fac dintotdeauna băncile, asigurătorii și companiile farma.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu