Ca și Dragnia, la rândul lui, și Ciolacu a ținut în sertar, sub cheie, legile pe care le-am scris în 2018-2019, legi care vizau:
– plafonarea dobânzilor la credite, pentru a opri abuzul de putere economică bancară și cămătăria practicată de INF – uri și societăți bancare;
– retractul litigios, pentru a libera debitorul supra-îndatorat prin plata creanței principale plus un maxim de 50%, indiferent de cuantumul penalităților acumulate; pentru o mai ușoară înțelegere, veți și că, și atunci, și acum, pentru împrumutul de 3000 de lei pentru lemne, baba Veta sau moș Grigore erau/sunt executați silit de colectorii de creanțe pentru penalități de 60.000 de lei, iar executarea silită vizează casa omului și jumătate din pensie, pe tot restul vieții;
– executările silite abuzive, ca cele din exemplul de mai sus; casa familială este obiect de protecție, evacuarea în lipsa unei alte opțiuni de locuite este interzisă; caracterul de titlu executoriu în sine al contractului de credit sau de leasing ori al facturii de utilități casnice este eliminar, în favoarea consumatorului; vânzarea către colectorii de creanțe a debitorului, ca parte a unui portofoliu de creanțe, determină obligația colectorului de a cere instanței acordul de executare silită, ceea ce azi e o simplă formalitate automatică;
– partajarea cu creditorul sau ușurarea poverii datoriei, prin revizuirea convențională sau judiciară a contractului, în scopul asigurării utilității sale sociale; pentru stabilitate și sustenabilitate, adică; dobânzile variabile care se triplează de la an la an, scăderea puterii de cumpărare a leului, diferențele enorme de curs valutar, toate acestea determină peste noapte supra-îndatorare și sărăcire, ceea ce are ca echivalent o îmbogățire fără just temei a băncii, IFN – ului sau colectorului de creanțe; nu e nimic progresist, rațional, stabil în înverșunarea de a proteja o situație economică și socială care provoacă milioane de faliți pe legislatură și 30 de multimiliardari.
Culmea ironiei este că, după ce s-a opus în mod habotnic legilor mele, că așa au dictat acele quango care susțin la baionetă băncile sponsor, Uniunea Europeană a emis o directivă care prevede plafonarea dobânzilor la credite.
Dragnea și Ciolacu ar fi putut scuti milioane de români de chinurile din plandemie și de după, dar nu au vrut. Nu li s-a permis de către bănci, ambasade, reprezentanta UE în România (culmea, viitoare euro-parlamentară a partidului comasat român).
Varianta de lege a plafonării care e acum în dezbatere în Parlament este ciuntită (se aplică fiar IFN – urilor, nu și băncilor), dar e mai bună decât nimic.
Repet, Ciolacu s-a trezit să o susțină acum, că e în buza campaniei electorale, dar e mai bine decât niciodată.
Voi susține politic și personal această lege, mai ales că este promovată de senatorul Dan Zamfir, cu care am făcut o treabă fantastică în epopeea Legii dării în plată.
Dar rămân amărăciunea pierderii a nu mai puțin de 5 ani din viață, plus iritarea de a vedea cinismul și viclenia de vulpe cu covrigi de Buzău în coadă în toată “splendoarea” lor.
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu