În anii pre-pandemici, 2018-2019, Pământul a părut că stă pe loc. Timpul n-a mai curs, căci lumea a înghețat într-un prezent aparent continuu, trăind în mod hedonist clipa.
Omul normal și obișnuit mergea la teatru, la cinema, la concerte, în cluburi, în city-break, în vacanțe exotice, costisitoare, flirta, nu-și refuza nicio tentație, făcea și desfăcea instant relații, consuma și polua ca și când toți oamenii ar fi devenit a-mortali, sănătoși si mereu tineri și, de plictiseală, consuma enorm de multă energie cu tot felul de „corectitudini” – politice, istorice, sexuale. Omul normal și obișnuit posta mult pe fața cărții, pe insta sau pe ciripitor, făcea live cu dedicațiile pe manele sau cu boat trip-ul între două insule grecești, trimitea love sau hate stilizat pozelor cu pisici sau filmulețelor cu protestatari sau vlogeri care făceau bani din donații ale urmăritorilor. Exceptând mizeria și leopardul din spatele gardului frumos și stilizat vopsit, lumea era fericită și nu știa. Zidurile cetății erau, însă, asaltate și împresurate de corsari informatici și chimico-farmaceutici, care aveau cu totul alte planuri.
Ce s-a intamplat în anii de dinaintea pandemiei a fost ceea ce făceau învățații bizantini inainte de cucerirea Constantinopolului de care Mehmet al II-lea Cuceritorul – se certau pe esentiala problema a sexului îngerilor. Sau genul îngerilor, ca să fiu „gender correct”.
Azi, nimic din cele de mai sus nu sunt ceea ce păreau a fi. Totul este acum blocat sau înlocuit de distanțarea socială sociopatică și antropofobică, de segregarea instinctuală sau politic asumată, pe criterii sanitare sau economice, și de înțeparea programatică a turmei cu seruri de manipulare genetică, în vederea transformării noastre în ființe stereotipice, pavloviene, lipsite de atribute și însușiri. A început cu masca, menită a ne blura identitatea, a ne marca drept supuși lucrători ai stupului și a ne pregăti pentru diluarea în marea masa a nou-normalilor, puntea către transhumanism și, mai departe, către ființa post-umană, omul 2.0, care nu va mai împărți Pământul cu noi. Dar, evident, „pandemia” nu se termină aici. Anul 2020 se repetă și în 2021 și are „șanse” să se repete până în 2030, anul „marii resetări”. Remodelarea noastră alchimică va continua, ca într-o interminabilă zi a cârtiței. Exceptând cazul în care un zgomot enervant va putea deranja cumva plutirea de somnambul a (până mai ieri) hedonistului, recent transformatul în nou-normal.
Iată de ce scrijelesc și eu aici, pe fața cărții…
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu