Cum se vede din afară libertatea economică din România
Nu se numără România printre cele mai bune ţări în care să ai afaceri, dar – cu siguranţă – nici printre cele mai rele. Aşa ne spune şi Indicele Libertăţii Economice publicat pentru anul 2013 de Wall Street Journal şi Heritage Foundation. Pe o scală de la 1 la 5, economia naţională este punctată la nivelul trei, având chiar şi capitole la care excelează. Deşi aruncăm vina pe politicienii de la noi, totuşi urmărind calculele realizate de autorii indicelui vedem că establishment-ul a acţionat măcar în anumite direcţii pentru a face din România o ţară atractivă din perspectiva investitorilor. Altminteri, aerul ar fi fost irespirabil într-o economie dezindustrializată şi pe un mapamond unde competiţia este acerbă.
Hărţile interactive prezentate de studiul citat înfăţişează cu roşu statele care nu adună mai mult de 50 de puncte, ceea ce le face să nu întrunească niciun fel de condiţii la un anumit capitol, cu portocaliu cele care însumează între 50 şi 60 de puncte şi cu galben cele având o performanţă intermediară (60-70 de puncte). Verde deschis desemnează indicatori amelioraţi (80-90 de puncte), în timp ce culoarea verde apare pe harta ţărilor premiante la un anumit capitol (90-100 puncte). România apare pe Indicele Libertăţii Economice cu galben, însă această culoare rezultă din performanţe total disparate pe capitole. Acest lucru ne favorizează întrucâtva să fim optimişti, în sensul că sunt multe lucruri la care stăm într-atât de prost încât este loc mare pentru ameliorări.
La capitolul libertăţii de business suntem “verde deschis”; nu la nivelul SUA, Australiei şi statelor din Occidentul Europei, dar pe picior de egalitate cu Elveţia şi Austria (nu e rău), dar şi cu Mongolia sau Pakistan (ca să fim totuşi cu picioarele pe pământ). În România nu este, într-adevăr, foarte greu să deschizi o firmă şi nu ai multe piedici pentru a activa în diverse domenii. Aşa se face că autorii indicelui ne situează la acest capitol peste Polonia (zugrăvită în galben).
Din punctul de vedere al libertăţii comerţului ne aflăm pe cea mai înaltă treaptă, un lucru de înţeles dacă ne gândim că suntem parte a unui spaţiu comunitar, cel al SUA. Contrar percepţiei publice şi multitudinii de taxe, analiştii nu ne plasează rău nici la capitolul libertăţii fiscale. Aici avem un punctaj de 87,9 puncte, explicabil la un nivel de taxare pentru profit şi venituri de 16%, şi nici acela pus în vigoare pe deplin. Nu este neapărat reţeta succesului (tot cu verde deschis sunt Rusia, Iranul, Bolivia şi Nigeria pe o hartă în care singurele puncte roşii le reprezintă Belgia, Suedia şi Lesotho). Sub aspect fiscal, spun autorii indicelui, suntem şi peste ţări precum Franţa, Marea Britanie, Spania, Italia şi Norvegia (zugrăvite în portocaliu) ori Finlanda, Germania şi SUA (desenate cu galben).
La capitolul cheltuielilor guvernamentale suntem şi noi cu galben. La o colectare de aproximativ o treime din produsul intern brut şi nu cu cel mai mare deficit bugetar din lume ar corespunde realităţii. Pare o performanţă medie, dar este notabilă dacă ne uităm că SUA, Canada şi toată Europa Occidentală ni se prezintă în roşu aprins.
În ceea ce priveşte libertatea monetară, cursul nostru flotant controlat ne dă 74,7 puncte şi o culoare verde deschis, cea dominantă pe o hartă în care doar euro întruneşte criteriul maxim. Ca să nu ne îmbătăm cu apă rece, la nivelul nostru se află şi China, acuzată în pieţele financiare de manipularea monedei, dar şi state precum Kazahstan, Mali sau Columbia. Indicele ne arată o lume monetară relativ uniformă în care oile negre ar fi doar Belarus (deja în hiperinflaţie) şi Venezuela.
În ceea ce priveşte libertatea muncii, suntem înfăţişaţi cu galben pe o hartă care ne arată că excelează America de Nord cu o piaţă foarte permisivă. Impunerea pe muncă este mare (incluzând contribuţiile sociale), dar salariile sunt competitive din punctul de vedere al investitorilor, ceea ce explică şi punctarea realizată de WSJ şi Heritage Foundation. În plus sistemul nostru nu este foarte rigid, iar sindicatele nu sunt puternice. Să amintim totuşi şi care sunt statele trecute cu roşu pe această hartă: Norvegia, Germania, Portugalia, Finlanda şi Turcia.
La capitolul libertăţii financiare ne aflăm pe penultima treaptă (portocaliu). Avem libertatea de a tranzacţiona şi deţine valute, ceea ce însă nu este suficient. Bursa este periferică în societatea românească, iar piaţa financiară nu are adâncime. Chiar dacă nu suntem la nivelul Rusiei, Chinei, Argentinei sau al statelor africane, nu ne distingem prin culoarea de pe hartă de Bolivia, Indonezia, Tanzania sau Kazahstan şi stăm mai prost decât Turcia, Brazilia, Mexic, Mongolia sau vecinii bulgari. Aici lucrurile pot fi ameliorate semnificativ, dacă se coalizează mai multe eforturi la nivelul societăţii româneşti.
Unde trebuie însă să umblăm este la capitolele unde ne aflăm pe ultima treaptă: cel al respectării drepturilor de proprietate şi cel al libertăţii în faţa corupţiei. Harta României este aici roşu aprins, precum întreg cuprinsul Africii. La corupţie ne aflăm laolaltă cu Rusia şi o serie de state eşuate într-o lume în care doar ţările din nordul Europei, Germania, Canada şi Australia întrunesc un calificativ maxim. Stăm mai prost decât Turcia, Polonia, India şi Ungaria. De fapt, stăm într-atât de prost încât probabilitatea este mai mare ca lucrurile să nu evolueze decât în bine. Aici însă depinde de noi. Nu este nevoie de tehnologii, nici nu trebuie să asudăm prea tare, nici mare efort de organizare şi nici nu avem vreo competiţie strivitoare. Este oare chiar aşa de grea calea cinstei?
Adrian Panaite
sursA:
Adauga comentariu