Spatiul public romanesc abunda de “specialisti” aparuti ca ciupercile dupa ploaie care incearca sa ne convinga de virtutiile politicilor publice si de buna intentie a statului in actiunile sale. Acesti “specialisti” afirma raspicat ca salvarea de la actuala criza poate sa vina daca actualii guvernanti sunt inlocuiti de altii mai buni. Remanierea, zic ei, va inlatura niste functionari incapabili cu altii mai capabili. Altii acrediteaza ideea ca politici publice “gresite” aplicate de guvernele de pana acum trebuie rapid inlocuite de politici publice “bune”.
Ambele puncte de vedere, venite de la “specialisti” care au gravitat, in cea mai mare parte a existentei lor, in jurul statului si s-au infruptat (in criza sau nu) din savoarea banului public, sunt complet gresite. Este iluzoriu sa credem ca schimbarea unui administrator al banului public cu un alt administrator va imbunatati intr-un fel calitatea alocarii si cheltuirii acestuia. Acest conflict de interese care exista intre platitorii de taxe si impozite si beneficiarii de servicii sociale (pot fi diferiti) pe de o parte si reprezentantii statului (alesi sau numiti de cei alesi), ii indeparteaza continuu de interesul national pe cei care au in varful pixului lor soarta natiunii. Indiferent pe cine am numi in varful piramidei, gustul si dulceata puterii va avea suficienta forta de corupere asupra liderilor. Toti avem prieteni, familii, rude, apropiati care isi bazeaza succesul lor individual pe succesul nostru. Ei vor cere inevitabil un avantaj mai mic sau mai mare din pozitia de putere pe care o dobandim prin politica. Este contra firii umane ca birocratul sa uite complet de sine si de apropiatii sai si sa traiasca si sa munceasca exclusiv pentru binele colectiv (care nu exista ca si concept). La nivelul birocratilor si functionarilor publici se poate vorbi doar de grade diferite de coruptibilitate (cei cu familii mai numeroase vor fi mai putin virtuosi decat cei cu mai putine rude sau prieteni).
Toti avem nevoi si vise pe termen lung sau scurt pe care incercam sa ni le atingem prin diferite mijloace. Functionarii care lucreaza pentru stat si care distribuie banul public sunt, de cele mai multe ori, persoane care au esuat pe piata libera (sau nici macar nu au incercat sa performeze vreodata acolo). Sunt persoane care au inteles ca e mult mai usor si mai simplu sa pacalesti pe unii, sa le castigi increderea (fara a le oferi prea mult) si sa primesti niste bani in administrare care sa genereze niste servicii pentru ei. Fara ca cei care consuma aceste servicii sa te poata traga la raspundere daca banii se cheltuiesc prost. De la asemenea functionari nu veti auzi niciodata cuvinte de critica la adresa interventionismului sau de sustinere a unor politici liberale care sa lase mai multe resurse sectorului privat si mai putine institutiilor publice. Ajungi sa recunosti foarte usor pe cei care au gustat din “otrava” banului public dupa mesajul pe care il propaga.
Este iluzoriu sa credem ca exista politici publice “bune” in afara celor care elibereaza piata de acest interventionism rafinat in forme tot mai perverse si mai complexe. Singurele politici publice bune constau in mai multa libertate economica, mai putina birocratie, mai putine reguli uniform aplicabile contractelor care ne obliga pe toti sa ne incadram comportamentul in anumite tipare. Toate celelalte politici publice sunt “rele” si distrug latent initiativa privata, creand stimulentele prin care industria de stat, contractele de stat, proiectele publice (lipsite de riscuri si dureri de cap) vor elimina industria “buna” (in care creativitatea, inovarea sectorului privat genereaza progres).
Cei care incearca sa ne convinga ca exista politici publice “bune” (altele decat retragerea statului din economia privata) si ca exista functionari publici “virtuosi” sunt niste mincinosi, niste socialisti care incearca sa ia locul altor socialisti, nefiind cu nimic mai prejos de acestia. Romania este victima acestor “specialisti” care ascund adevarul si care utilizeaza puterea pe care le-o confera “statul” pentru a obtine prin agresiune cat mai multe avantaje din aceasta criza. Statul roman a esuat din start in lupta sa cu criza pentru ca cei care il reprezinta au imbratisat (aproape generalizat) ideea ca aceasta criza este cauzata de ticalosi, de lacomi si de piata libera. Pentru a nu pierde un sfant din banul public pe care il aloca discretionar (spre conturile lor), politicienii romani s-au grabit sa arunce la gunoi tot ceea ce inseamna piata libera si initiativa privata (esti vazut in Romania ca un ciudat sau extremist nebun daca ai vederi liberale autentice). Cand si-au dat seaman insa de greseala, a fost prea tarziu iar costurile sociale s-au amplificat exponential. Cu asemenea reprezentanti nu e de mirare ca suntem pe ultimele locuri din Europa in toate topurile si ca perspectivele noastre sunt tot mai limitate.
sursa: cristianpaun.finantare.ro
Adauga comentariu