Încă din anii ’70 din timpul războiului rece economia SUA funcţiona ca o economie de război, în care producţia de armament şi cheltuielile militare de la buget ocupau un mare procent din PIB. Lucru accentuat în timpul administraţiei lui Bill Clinton când Congresul SUA trecea legi după legi, amendamente după amendamente să se asigure că acele cheltuieli militare întreţineau aparatul de stat şi dominaţia SUA în lume.
Fix asta face acum Rusia: pornind timid în operaţiunea specială împotriva Ucrainei (vreo 40 mii de soldaţi, armament de pe stoc şi buget fix), de-a lungul a celor 2 ani de război prelungit Rusia devine co-dependentă de starea de război. De la marii oligarhi conectaţi la banul public prin contracte de înarmare până la rusul de rând care vede în cariera militară un job profitabil, un serviciu mai bănos decât cariera de civil, toată economia rusească e acum orientată către starea de război perpetuu. Şi fix ca la americani, ceea ce a început ca o necesitate de moment la iniţiativa unui preşedinte efemer, se cronicizează acum într-un perpetuum mobile periculos, într-un bulgăre de zăpadă care odată ce a început să se rostogolească nu mai poate fi oprit de nimeni şi de nimic: nevoia de război continuu ca să menţii o economie funcţională. Şi din nou, la fel ca la americani (istoria se repetă), ingredientul-cheie în această ecuaţie este legiferarea stării de război: la americani Congresul, la ruşi Duma de Stat. Odată începute modificările de legi organice acestea pot fi greu sau imposibil de oprit.
Nu mă temeam de un război la scară largă acum 2 ani sau anul trecut, acum însă, în aprilie 2024, acesta pare inevitabil. Nu ştiu cât pot să mai ţină ruşii frontul ocupat artificial cu jocul de-a şoarecele şi pisica (fiindcă asta se întâmplă acum acolo, se prelungeşte artificial starea de război pentru a se calcula următoarele mişcări), ştiu însă că după război ruşii o să se confrunte cu o mare dilemă: bun, avem o armată antrenată şi o economie de război funcţională, ce facem cu ele?
Ştim ce au făcut americanii după câştigarea războiului rece: au menţinut armata şi economia de război şi le-au pus la treabă prin toate colţurile lumii. Dar ruşii ce-o să facă din moment ce oceanele sunt acaparate de americani? Şi economia mondială e dominată de chinezi? Ce-o să facă din moment ce singura lor opţiune viabilă este Europa?
PS1: acum da, NATO au de ce să se teamă, au creat un monstru. Şi poate că este bine pentru ei, adică e logic, fiindcă fără un inamic real după încheierea războiului rece pierduseră obiectul muncii pe care acum într-un final şi l-au regăsit.
PS2: faptul că un război iminent pe continent european este menit să distrugă rasa albă (că America e metisată şi moartă de mult din acest punct de vedere), asta face parte integrantă din Agenda 2030. Adică suntem în grafic. Dar întrebarea rămâne: ce facem noi acum, din toamnă şi de la anul? Noi cu cine votăm?
Autor: Dragomir Daniel Tiberivs
Adauga comentariu