Bună ziua! Sunt soțul unui cadru didactic debutant și titular în același timp, care se confruntă cu situații extrem de neplăcute în unitatea de învățământ în care profesează.
În primul rând, țin să menționez faptul că de când mi-am cunoscut soția, am văzut în ochii săi o dorință arzătoare, pe care nu am văzut-o la mulți, de a da mai departe tot ceea ce are ea mai de preț, de a împărtăși cunoștințe, de a face tinerele generații dornice să vrea sa învețe, să se dezvolte. S-a înscris deci la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, a terminat specializarea PIPP cu nota 10 cu felicitări, si-a luat examenul de titularizare cu brio și vedeam cum visul i se îndeplinește. A venit luna septembrie, a început anul școlar, era atât de fericită. Însă nu știa ce o așteaptă, din păcate. Zilele au trecut și probleme au început sa apară rând pe rând: gălăgia constantă la clasă a elevilor, nerespectarea unor reguli clare stabilite de comun acord, de către elevi, nopți nedormite pentru a găsi soluții la aceste manifestări comportamentale, materiale didactice care mai de care mai interesante, realizate cu duiumul de către ea, soția mea, toate pentru copiii săi de la școală.
Colac peste pupăză, în toate aceste luni, în clasa sa, a existat un elev care manifesta agresivitate față de întreg colectivul, de colegi, față de cadre didactice, s.a.m.d și care a ținut cu tot dinadinsul să distrugă orice speranță de îmbunătățire a clasei.
De la agresarea fizică a celorlalți elevi, prin lovituri, prin tăierea unei șuvițe din parul altui elev, la aruncarea cu produsele alimentare prin clasă, la distrugerea materialelor din patrimoniul unității de învățământ și lista poate continua.
Pentru toate aceste fapte, au fost sesizați părinții elevului, care au fost extrem de nemulțumiți de atitudinea noastră, ca personal didactic, dar și a celorlalți părinți, dezamăgiți de semnele lăsate de acest elev pe trupurile propriilor copii și care au ținut cu tot dinadinsul să afirme că “minorul lor este perfect normal, ca nu consideră că ar avea o problemă, că minorul lor nu minte, că are nevoie de atentie mai mare, trebuie inteles mai bine”, dar fără a spune că ei aplică vreo măsură copilului lor, vreo regulă, pentru astfel de comportamente.
În ultima săptămână, situația de la clasă s-a înrăutățit, din pricina faptului că soția mea a avut îndrăzneala de a-l certa pe acest elev, de a-l opri din a mai agresa alți elevi, prin luarea de brat și aducerea sa în bancă sau prin poftirea elevului pe hol, pentru câteva minute, supravegheat de altfel, pentru liniștire. Bineînțeles, părinții domnului elev au venit cu reclamații față de cadrul didactic, cu cerere scrisa de a urmări înregistrările după camerele de supraveghere, cu acuze că le-a abuzat fizic și emoțional minorul și tot așa.
Ei bine, în cursul zilei de ieri, părinții s-au prezentat în unitatea de învățământ, la invitația directorului și au vizionat cele văzute pe camere. În acel moment, mama elevului s-a năpustit asupra soției mele, asupra învățătoarei copilului ei, a impins-o brutal și i-a spus “doamnă, sa va luați haina și sa plecați din aceasta clasă, acum. ” A avut curajul de asemenea sa mai spună, de față cu directorul și o altă colega de-a soției mele, faptul că, dacă nu erau de față și dumnealor, “o lua și o dădea pe învățătoare cu capul de toți pereții și de toate ferestrele”.
Dumnezeule Mare, drag Minister al Educației, Inspectorat Scolar, unde s-a ajuns oameni buni? În ce lume trăim? Dacă un cadru didactic solicita ajutor pentru astfel de situații cu care se confrunta la clasa și nu primește ajutor, decât “să găsească soluții potrivite pentru remediere, să manifeste empatie, să să să…….”, ce ar trebui să facă? Să vină acasă, la familia sa și sa urle în gura mare după ajutor, căci ea nu mai poate, că aceste situații au adus-o la capătul puterilor????
Unde s-a ajuns cu acest tupeu de a manifesta un limbaj și o atitudine impertinentă față de cadre didactice, de a-i umili în halul acesta????
Doresc ca acest text să ajungă pe toate rețelele de socializare, să se ia o măsură pentru toate aceste abuzuri. Stimate cadre didactice, ați ieșit în stradă, însă degeaba…. pentru ce? Pentru o leafă mai mare cu câțiva lei? În loc sa ieșiți în stradă pentru abuzurile și nedreptățile care vi se fac!!!! În loc să ieșiți în stradă să vă strigați necazurile întâlnite zi de zi la clasă, să vă strigați umilințele…..
Suntem o țară extrem de săracă din toate punctele de vedere, însă trag nădejdea că ne vom reveni odată și odată.
Semnat, un cititor anonim.
Sursa: pagina facebook Colegiul Cadrelor Didactice
Adauga comentariu