Analize și opinii

Dolarul contestat

Se spune ca Rusia si China ar purta negocieri secrete – la care ar participa si unele tari exportatoare de petrol – in legatura cu o eventuala inlocuire a dolarului in tranzactiile lor comerciale. Nu este o problema care intereseaza doar tarile respective, avand un impact mondial.

Daca, in mod firesc, participa impreuna, in spiritul declarat al cooperarii si chiar armoniei, la reuniuni mondiale de tipul G 20 si isi fac diverse aranjamente economice si politice reciproce, exponentii vechii, in frunte cu SUA, si noii, in frunte cu China si Rusia, puteri mondiale desfasoara pe dedesubt un razboi necrutator pe taramul inarmarilor, al tehnologiilor spatiale si influentelor politice in lume si, poate chiar in prim plan, pe taram economic, indeosebi in energie, in comert, in finante.

Dolarul a devenit se poate spune obiectul celei mai teribile infruntari.

La suprafata, infruntarea pe tema dolarului si statutului sau international iese doar din cand in cand, dar, nu intamplator, din ce in ce mai des. Schematic dar sistematic, problema este urmatoarea. Rusia, ca si alti producatori de energie si materii prime, exporta masiv in tari consumatoare si obtin in contrapartida dolari.

Dolari, pentru ca istoriceste schimburile mondiale cu petrol, gaze si alte materii prime au apucat sa se deruleze in dolari si asa a ramas pana in zilele noastre. De altfel, vreo 60% din schimburile mondiale sunt executate in dolari.

La randul ei, China exporta excedentar in toata lumea si, in schimb, obtine in cea mai mare parte dolari, cu exceptia livrarilor in Europa, de unde dobandeste euro.

In virtutea statutului de mijloc de plata si tezaurizare cu acceptare internationala al dolarului – statut la a carui stabilire nici Rusia, nici China, nici exportatorii de petrol n-au participat – tarile respective, ca si altele, isi fac rezerve internationale in dolari.

Rezerve care sunt considerate garantii financiare pentru derularea schimburilor internationale, dar si pentru stabilitatea financiara interna si securitatea nationala. In general, se apreciaza ca rezerve la concurenta a cinci-sase luni de importuri sunt asiguratorii.

O consecinta directa a statutului dolarului, circa doua treimi din rezervele valutare mondiale sunt in dolari. Realizand excedente comerciale prelungite, mari tari zis emergente au acumulat rezerve uriase de dolari. De altminteri, tarile nonoccidentale din lume dispun de peste 40% din rezervele valutare mondiale si grosul lor se afla detinut in dolari.

Numai in China s-au strans rezerve de peste 2.000 miliarde dolari, din care vreo 70% sunt chiar in dolari.

Tarile cu mari excedente comerciale, in frunte cu China si exportatorii de petrol, se gandesc, pe buna dreptate, ce garantii prezinta rezervele lor in dolari. Cat de minunat mai poate fi dolarul, in masura in care economia americana, al carui reprezentant este dolarul, pierde teren?!

Si nu este vorba de terenul pierdut din cauza crizei, ci de terenul pierdut sistematic pe termen lung in competitia mondiala. Lucrurile sunt de fapt si mai complicate. Tarile cu mari excedente comerciale, in frunte cu China, cu cat au acumulat mai multe rezerve, cu atat mai mult trebuie sa le gaseasca o valorificare.

Au inceput sa faca mari investitii pretutindeni in lume, din Asia in Africa si din Europa in America. Intr-o buna parte, aceste investitii sunt unele financiare, care constau indeosebi in achizitionarea de bonuri de tezaur americane.

In cazul Chinei, de pilda, este vorba de vreo 800 miliarde dolari. Deci, tinand cont de schimburile Chinei cu SUA, vreo 50-60% din excedentele comeriale ale Chinei se intorc pe canale financiare in America. Unde ce fac?

De fapt, finanteaza o buna parte din uriasele deficite – bugetar, comercial si de cont curent – ale SUA. Nu trebuie sa ne ferim a spune cum sta treaba: China participa substantial la finantarea trupelor americane din Irak sau a razboiului din Afganistan.

Nu mai discutam aspectul moral al problemei. Inca si mai si! Ceea ce, din deficitele uriase americane, nu este acoperit prin participatiile pe canale financiare ale altor tari (precum China Japonia sau Rusia), ramane a fi finantat de America insasi.

Acest lucru se face… prin tiparire de dolari! De aceea, America nu este preocupata de dimensiunea deficitelor.

De aceea, America a fost gata sa arunce pe piata injectii monetare de mii de miliarde de dolari spre a combate criza, pentru ca, spre deosebire de orice alta tara a lumii, America nu trebuie sa-si finanteze deficitele in monedele altor tari.

Gratie statutului privilegiat al dolarului, o face in propria moneda, adica mai tiparind ceva dolari!

Datorita privilegiilor dolarului, America nu trebuie sa stranga cureaua, caci ii pune pe altii sa plateasca! Evident, un asemenea sistem nu poate dura la nesfarsit.

Dureaza deja de peste 60 de ani. Si nou venitii la masa puterii mondiale considera ca a venit timpul ca lucrurile sa se schimbe. Vom vedea saptamana viitoare in ce se contureaza concret contestarea si cu ce s-ar putea solda aceasta.

Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz

Abonează-te la newsletter