Doamne, apără-ne de cretinii noștri!

Nu am zis români, ca să nu par naționalist sau xenofob. Sub acest titlu voiam să scriu despre altceva, dar realitatea mi-a dat peste mână și mi-a pus masca în față, așa că n-am încotro. Las pe data viitoare subiectul acela cu mențiunea că titlul este potrivit și acum.

Știm că de aproape un an, virusul numit SARS-Cov-2, nu prea se știe de unde și cum a venit, sperie toată planeta prin repeziciunea cu care apare, te miri unde. A început, se pare, în China, apoi s-a răspândit în Europa și pe toate continentele ajungând până și în  Sa’oloto Tuto’atasi o Samoa, adică în insulele Samoa de Vest din sudul Pacificului (densitate 76 persoane/kmp) Am făcut această mențiune ca să subliniez ciudățenia vitezei și ariei de propagare. Parcă pică din cer.

Organizația Mondială a Sănătății, bâjbâind și contrazicându-se de mai multe ori, a recomandat  în final tuturor țărilor să-și protejeze cetățenii utilizând două instrumente esențiale, portul măștii și spălatul pe mâini. Acum, pe orice  televiziune te uiți, n-o să vezi decât oameni mascați indiferent de poziția lor socială, profesională  sau politică. La noi, tot ca la O.M.S., președintele țării, după ce ne-a spus că  avem de-a face cu o simplă răceală, peste două săptămâni a instituit starea de urgență  și obligativitatea portului măștii.  Avem deja o experiență de aproape nouă luni de cultivare a ideii de mască. Statistic vorbind, cuvântul a explodat pur și simplu în spațiul public. Frecvența este uluitoare. Poate doar conjuncția copulativă și îi mai face concurență. Într-o oră de emisiune la orice televiziune, indiferent de tema discuției, se pronunță cuvântul, iar în spațiul reclamă apar clipurile plătite de guvern despre necesitatea măștii. Începe să se desfășoare un proces intens și sistematic de promovare a acestui  instrument de protecție a sănătății publice, de a construi un reflex  social în care principalul influencer devine chiar președintele în apariții publice tot mai frecvente cu două teme principale: demonstrarea științifică a eficienței vitale a măștii și alta politică, ura împotriva partidului adversar pe care n-o vom discuta aici. Și cu asta ajungem la obiectul pe care îl desemnează cuvântul.

Masca, un nimic de două trei grame, trebuia importată, de obicei,  din China, principalul producător. Importul fiind o afacere, desigur că a dezvoltat  și ideea afacerii în general, dată fiind magnitudinea ei, sute de milioane de măști care trebuiau desfăcute pe piața internă la prețuri de sute de ori mai mari decât cele de achiziție. Pe la colțuri au început să apară discuții. Că  autoritățile intră până-n gât în afaceri. Pe lângă Neajlov, acolo unde i-a bătut Mihai Viteazu pe turci, o cârciumăreasă de la țară ar fi câștigat peste zece milioane de euro dintr-un singur import de măști. Că nevasta ministrului sănătății, farmacistă, vinde din gros măști la suprapreț, că niște instalații de facere a măștilor importate de un important minister nu produc din cauza că n-au știut ce  să cumpere sau că la instituția specializată a statului de administrare a produselor farmaceutice s-a furat ca-n codru. Toate acestea au fost  socotite bârfe politice care nu făceau altceva decât să pună într-o lumină proastă faptele prin excelență bune ale guvernului care era mâna dreaptă a președintelui dedicat,  la rândul lui, binelui public. Dacă din rândul medicilor  mai apărea câte unul care se îndoia de eficiența măștii care-l obliga pe purtător să inspire tocmai aerul pe care l-a expirat, acesta era pus imediat la colț că nu prea știe ce spune.

Și așa, timpul a trecut, nenorocitul de virus nu s-a potolit, numărul de victime a crescut, din nefericire, la peste zece mii, țara noastră devenind a doua din Europa la această neagră performanță. În teritoriu au început carantinările, iar portul măștii a devenit obligatoriu în toate locurile publice, motivul fiind, evident, protecția evidentă pe care ți-o asigură masca. În toate ieșirile publice, președintele nostru nu contenește cu laudele  la adresa guvernului  și ne asigură în continuare de caracterul profilactic al măștii și de facilitățile de procurare pe care le asigură autoritățile, apreciind totodată comportamentul exemplar al oamenilor obișnuiți în ce privește purtarea măștii. Numai că, recent,  apare o veste la care nu se aștepta nimeni. Ministrul economiei declară senin la un post de televiziune că jumătate din măștile care se comercializează în țară și pe care le poartă oamenii sunt necorespunzătoare. La mirarea justificată a reporterului, cu aceeași seninătate, ministrul  răspunde că nu poate face nimic pentru că piața este liberă!

În ograda acestui ministru, oameni buni, a avut loc operațiunea de import a măștilor necorespunzătoare, adică false, și el se arată oarecum mândru că respectă libertatea pieței. Șocant! Dar dacă acele măști   nu sunt doar necorespunzătoare ci și periculoase pentru sănătatea omului? Ce o fi fost în mintea lui? Mai mult ca sigur, acest ministru știa ce jeguri importase dar puțin i-a păsat. Puțin  i-a păsat? Dacă ar fi așa e grav și ar trebui băgat la închisoare pentru sfârșitul tragic al celor care s-au îmbolnăvit purtând o mască în a cărei protecție credeau. Să-i acordăm șansa că era doar  cretin și pentru asta ar trebui cel puțin dat afară.

Ei bine, după opt luni de zile aflăm că oamenii, probabil majoritatea, s-au protejat cu niște deșeuri. În presă apăruseră prin vară niște știri că multe din măști erau confecționate în pușcăriile din China, în condiții precare. Imaginile spuneau totul.

Ceea ce trăim noi astăzi, resurecția virusului, valul doi cu o cocoașă sau cu două cum îi place ministrului sănătății să se exprime, faptul că ne aflăm pe un platou care naște altul și mai sus cum îi place altuia și mai marte să spună, aglomerarea până la limita de sus a spitalelor, probabil  că e și din pricina măștilor false, mai exact, din pricina cretinilor  de tot felul care ajung în funcții de răspundere de care depinde viața altora în loc  să fie dați pe mâna medicului.

Doamne, apără-ne!

Autor: Dumitru Ioncică

Sursa: art-emis.ro