Analize și opinii

Doamna Terra, îmi pare rău să-ți zic, dar ai belit-o! Când salvează Gates ceva, se consumă colivă.

Producătorii celei mai de succes ape îndulcite, Coca Cola, au decis că vânzările și așa în declin le aduc prea mulți bani, așa că s-au hotărât să mai scape de grija asta. Ca atare s-au apucat să-și ia salariații la rangă, poate așa le-o veni mintea la cap și pigmentul în epidermă. Problema? Prea albi. Salariații. Și patronatul le cere să mai scoată albeața din ei.

N-am fost la ședințele cocacolești, n-am idee cum au sunat recomandările, deci nu știu, concret, cum ar trebui rezolvată problema. Adică ce fel ar trebui să-și facă autocritica și să se bronzeze cei care au impardonabila vină de a se fi născut albi. În afară de câteva înjurături către alde mă-sa și ta-su „de ce m-ați făcut, mă, alb, ‘tu-vă-n cetățenie de retrograzi?”, ce ar putea face? Bun, mai încrețim puțin părul, că soluție „permanent” se mai găsește, o ardem mai mult la soare, poate ne mai tuciurește ăla, dar cam asta e tot.

De ce au ajuns multe asemenea corporații să se bulănească în public cu țicnita aia de correctitudine politică, în toate bizarele ei forme de expresie? Am pus o întrebare, vreți să vă dau și răspunsul? În cazul ăsta e simplu: băutura lor e cafenie? E. Aia e. Bun, aceeași companie producătoare de apă îndulcită s-a scremut să scoată pe piața niponă – acolo unde tâmpeniile de genul ăsta nu țin – și o altă versiune. Asta:

Da-da. Coca Cola albă ca laptele. Rasism! Black coke matters!

Prietenii știu că am câteva rele obiceiuri. Unul dintre ele e un consum exagerat de cafea. Iar cafeaua e mereu însoțită de cantități considerabile de cola. Îmi dau seama că voi fi pus, de azi încolo, în neplăcuta situație de a le explica de ce am ales să-mi schimb năravul, dar mă descurc eu.

Tot americanii îl au pe unul care se dă drept mare specialist în boli și boleșnițe, un fel de Bill Gates cu buget redus și diplomă de școală de vraci. De câte ori deschide ăla gura, americanii iau notițe. Acum vreun an le-a zis, repetat și insistent, să lase naibii măștile că se fac de rahat și oricum nu folosesc la absolut nimic. Și ăia l-au luat în serios, că el era polonicul științei medicale. Pe urmp s-a răzgândit și le-a zis că, dimpotrivă, trebuie mască, pentru că face tenul fin și coapsa suplă. Ba s-ar putea să-l și plictisească pe virusoi. Și, normal, ăia l-au crezut. Acum vreo două-trei săptămâni le-a zis că, dom’le, o mască ne-ajunge. Trebuie montate două pe dispozitivul de pupat. Una îngrămădită peste alta. Și, firește, popor divers și cu mare respect pentru știință, iar l-au crezut. Acum, mai nou, a devenit ceva mai ambițios și le recomandă celor care vor să se protejeze cu orice preț să tragă trei măști pe scuipătoare. Și, absolut normal, ăia… Cam la câte măști or să înceapă și tolomacii ăia să se prindă că sunt luați la mișto? Dacă asta e soluția pentru protecția optimă, atunci și când vine vorba de sex tragem 3-4 prezervative unul peste celălalt și cabanosul devine parizer.

Bill Gates, care înțeleg că e un fel de șef de sindicat al miliardarilor, tot trage babele pe cealaltă parte a străzii, deși alea se zbat, dau din craci, urlă și-l pălesc cu sacoșa în moaca aia de aspirator albanez uitat pe raftul unui atelier de reparații din Senegal, în anii ’70. După ce a ajutat câteva milioane de copii să scape de riscul de scăpa neinfectați cu poliomelită, s-a apucat să ne ajute pe toți să scăpăm de riscul de a trăi. A rezolvat-o grav cu virușii, acum vrea să salveze planeta. Doamna Terra, îmi pare rău să-ți zic, dar ai belit-o! Când salvează Gates ceva, se consumă colivă. Pe scurt, Gates ne anunță că are el un plan de salvare și că n-o să revenim la o viață normală nici la anu’, nici peste doi ani. Că nu ne lasă el.

De bună vreme, principalul export al SUA îl reprezintă deranjul și țicneala. Bine, nimeni nu e interesat să cumpere ce exportă ei, dar băieții insistă. Mai iau britanicii niște mostre gratuite, mai ia coana UE câte o sacoșă cu marfă, dar cam atât. Restul planetei se uită într-o dungă și păstrează o prudentă și sănătoasă distanță. Ceea ce părea pe cale să devină un mare imperiu a devenit damblagiul planetei. Cocoțat pe acoperișul unui zgârie nori, tot amenință că va sări. Și noi toți ceilalți, o vreme, ne-am străduit să-l convingem că nu e bine, că viața e frumos și Netflix nu face filme de căcat. Dar ne-am cam plictisit. Și adevărul e că Netlfix face doar filme de căcat. Așa că… sări! Pe bune. Sări! Hai! Sau să-i dea naibii careva brânci și să terminăm circul.

Autor: Daniel Bejan

Abonează-te la newsletter