Războiul din Ucraina ar putea dura luni sau chiar ani de zile, a spus secretarul general NATO, Jens Stoltenberg. Și analiștii americani au scris acest lucru, iar șeful Statului Major Interarme al Armatei SUA, generalul Mark Milley, a spus: „Cred că este un conflict prelungit, cred că se va măsura în ani. Nu știu dacă în decenii, dar sunt sigur că va fi vorba de ani. Este un conflict extins inițiat de Rusia și cred că NATO, SUA, Ucraina și toți aliații și partenerii Ucrainei vor fi implicați pentru ceva vreme”.
Un război prelungit înseamnă și cheltuieli. Președintele Biden a cerut Congresului aprobarea unui pachet financiar fără precedent pentru ajutorarea Ucrainei – 33 de miliarde de dolari, din care 20 de dolari vor merge către producătorii americani de armament, pentru noi arme cu destinația Ucraina. Fără precedent este și bugetul american al apărării – 813 miliarde de dolari – cel mai mare din istoria țării și mai mare decât al următoarelor opt bugete militare din lume luate împreună.
Este puțin probabil că politicile administrației Biden vor fi supuse vreunei dezbateri publice, câtă vreme presa americană prezintă conflictul din Europa aproape exclusiv prin prisma emoțiilor. În plus, administrația Biden a înființat un fel de „Minister al Adevărului”, care va putea cenzura dezbaterea, în cazul în care consideră că vulnerabilizează securitatea națională.
„Ucraina suverană și independentă va exista pentru multă vreme după ce Putin va fi ieșit din scenă”
În Europa, NATO este pregătită să se extindă în Finlanda și Suedia (care ar renunța la secole de neutralitate). Frontiera dintre Rusia și țările NATO (periculoasă și acum și analizată în nenumărate studii) s-ar extinde cu peste 1.300 de km, iar Moscova va reacționa prin întărirea Flotei Baltice și a enclavei Kaliningrad cu arme nucleare și rachete hipersonice. O asemenea evoluție era de neconceput în urmă cu câțiva ani, însă acum, o mulțime de experți, jurnaliști influenți declară pentru Carnegie Europe că aderarea Suediei și Finlandei la NATO ar aduce un plus de securitate pentru Europa. Degeaba spune ministrul rus Serghei Lavrov că situația din Europa se compară cu criza rachetelor din Cuba, pentru că oficiali de rang înalt de la Pentagon spun că nu văd vreo amenințare reală în decalarațiile recente ale Rusiei privind folosirea armelor nucleare.
Ucraina va fi o „gaură neagră” pentru armanentul american, avertizează, tot degeaba, surse citate de CNN care au avut acces la informații secrete. „Avem fidelitate din partea lor pe termen scurt, însă apoi se lasă ceața războiului și vom avea aproape zero control. Totul intră într-o gaură neagră și nu mai știi cine va controla armele pe care le trimitem acum”. Sursa citată de CNN descrie o situație identică cu cea din războaiele din Irak, Afganistan și din Siria – ajutoarele americane au intrat deseori (cu sau fără voia Pentagonului și a CIA) în mâinile taberelor opuse Statelor Unite. Au fost pierdute zeci de miliarde de dolari, pe lângă sutele de miliarde sifonate în cursul așa-ziselor procese de reconstrucție și „nation building”. Este însă puțin probabil ca presa americană de mainstream să vorbească despre asemenea posibilitate, câtă vreme există un „Minister al Adevărului” care ar putea să informeze lumea, spre exemplu, că Statele Unite contribuie cu miliarde de dolari nu numai pentru Ucraina, ci și pentru drepturile femeilor din Afganistan si al comunităților LGBT din întreaga lume.
Niciun lider occidental nu pare preocupat de posibilitatea ca armele trimise în Ucraina să intre într-o „gaură neagră”, nici de avertismentele ruse, nici de cheltuieli. Ministrul britanic de Externe cere dublarea eforturilor Vestului pentru înarmarea Ucrainei. Omologul american, Antony Blinken, nu numai că nu a încercat să nuanțeze declarația președintelui Biden în care sugera că SUA urmăresc înlăturarea de la putere a lui Vladimir Putin, ba chiar a întărit cele spuse de șeful său. „Strategia pe care am aplicat-o – susținere masivă pentru Ucraina, presiune masivă pe Rusia și solidaritate cu mai mult de 30 de țări – are rezultate. Ideea este următoarea: nu știm cum se va desfășura restul războiului, însă știm că Ucraina suverană și independentă va exista pentru multă vreme după ce Putin va fi ieșit din scenă”.
Totul pentru război
Mult mai mediatizată a fost declarația sefului Pentagonului, Lloyd Austin, despre obiectivul strategic al SUA în acest război – nu este vorba doar despre apărarea independenței și suveranității Ucraineo, ci mai ales despre slăbirea Rusiei până la nivelul de la care nu va mai putea fi considerată o mare putere.
Este exact ceea ce a spus, recent, și președintele Joe Biden, în timp ce vizita (într-un stil mai degrabă sovietic decât demn de „ordinea mondială liberală bazată pe reguli”) o uzină de armament din Alabama. „Voi faceți ca poporul ucrainean să se poată apăra singur, fără a fi nevoie să riscăm să intrăm în al treilea război mondial, trimițând trupe americane să lupte cu militarii ruși”. Ucrainenii fac treaba în locul nostru, cu armele pe care le fabricați aici, a spus Biden. Contractorii Pentagonului nu pot decât să-și frece palmele – de la jurnaliști și până la foști generali (Lloyd Austin lucra în conducerea Rayteon înaintea numirii în fruntea Pentagonului) și până la fostul șef al CIA Leon Panetta (prezentați ca analiști independenți, în timp ce figurează pe statele de plată al companiilor de lobby sau direct în board-urile companiilor de armament), cu toții atrag atenția că stocurile SUA se împuținează și că statul trebuie să pompeze mai mulți bani în această industrie. Mesajul este simplu: 1. în cazul Ucrainei, căutarea păcii va aduce mai mult război, iar mai mult război va aduce pacea și 2. rachetele, tancurile, avioanele, muniția trimise de țările vestice susțin democrația într-un război împotriva autocrației ce are loc nu numai în Ucraina, ci în întreaga lume.
Serviciile de informații americane fac schimb de date cu serviciile ucrainene, uneori presa americană descriind drept „frenetic” ritmul acestei cooperări. În acest fel s-a ajuns, spre exemplu, ca forțele ucrainene să doboare un avion de transport rusesc la bordul căruia se aflau „sute de militari ruși”, arată NBC.
Nu doar SUA se avântă în acest război prin procură. The Times scrie că Marea Britanie a trimis trupe speciale SAS pentru a antrena trupele ucrainene. Statele Unite antrenează trupe ucrainene într-o baza militară din Germania și în alte două locații din Europa, rămase secrete. În aceste baze militare, ucrainenii se familiarizează cu noile arme pe care le primesc din Vest. Polonia trimite tancuri în Ucraina. Slovenia dorește să trimită tancuri de producție sovietică. După o presiune uriașă exercitată asupra guvernului, Germania a decis să trimită tancuri Ghepard în Ucraina. Iar Pentagonul a anunțat că un stat aliat (nespecificat) trimite deja avioane de luptă în Ucraina. Fostul congresman american Ron Paul scrie ca fiecare aliat are de câștigat, mai mult sau mai puțin, din acest război, câtă vreme statele estice din NATO au găsit o modalitate de a înlocui la preț avantajos armamentul sovietic cu cel modern.
Guvernul de la Moscova a avertizat că transporturile de arme care intră în vestul Ucrainei vor deveni ținte legitime pentru armata rusă. Ministrul britanic al Apărării a declarat că atacurile ucrainene pe teritoriul Federației Ruse sunt „complet legitime”. Este limpede că nu există niciun dialog între Rusia și Vest, iar asta înseamnă că și negocierile ruso-ucrainene sunt o formă fără fond. Întrebată ce fac Statele Unite pentru a grăbi ajungerea la o soluție pașnică în Ucraina, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki, a spus că „unul dintre pașii importanți pe care îi facem este să fim cel mai mare furnizor de arme și ajutor umanitar, pentru a-i ajuta să fie pe o poziție de forță la aceste negocieri”. Este limpede că nici negocierile, nici pacea nu sunt o prioritate. Psaki anticipa atunci, în martie 2022, cele spus recent de șeful Pentagonului și de seful Statului Major american – războiul acesta se va măsura în ani. Iar congresmanul republican american Adam Kinzinger a propus autorizarea președintelui pentru folosirea forței militare, „dacă Rusia va folosi arme chimice, biologice și/sau nucleare în Ucraina”.
Ce va aduce embargoul?
În plan economic, UE face pași către un embargo pentru importurile de petrol din Rusia, iar acesta este considerat un preludiu pentru decizia majoră care va fi renunțarea totală importurile de gaze din Rusia. Indiferent că statele UE vor fi cele care vor impune embargoul sau că Rusia va fi cea care va întrerupe exportul de gaze spre Europa, care vor fi consecințele economice pentru țările europene? Întrebarea aceasta trece neobservată prin noianul de informații despre noi lansatoare, rachete, tacuri trimise de Occident în Ucraina. Think tank-ul Bruegel din Bruxelles citează studii care arată că impactul asupra Europei ar fi asemănător cu cel al închiderii economiilor în timpul pandemiei. Și banca Goldman Sachs a venit cu propriile estimări legate de impactul economic al decuplării totale de Rusia. Scenariul cel mai discutat este accentuarea recesiunii și șomajului (stagflație) produse de măsurile luate împotriva pandemiei (și puse acum aproape exclusiv pe seama războiului inițiat de Rusia).
Indiferent că va fi o decuplare energetică totală între Rusia și Europa sau nu, se profilează marii câștigători ai acestei tendințe: pe lângă Statele Unite, avem Qatarul, Emiratele Arabe Unite, chiar și Iranul, state ale căror resurse sunt acum vânate de marile puteri europene, cele care vor stabili și eventualul sistem de achiziție în comun a hidrocarburilor (așa cum s-a întâmplat în cazul vaccinurilor anti-covid, în premieră și cu rezultate foarte criticate în UE).
Pe lângă faptul că este profitabil pentru unele mari economii vestice, războiul din Ucraina este folosit pentru refacerea staturii morale al Occidentului. Este prezentat ca un război între „bine” și „răul suprem”, între „democrație” și „autocrație”. Este prezentat ca un nou război rece sau ca o continuare a Războiului Rece. Aceste comparații (eronate, pentru că Războiul Rece a adus o lunga pace în Europa, nu un conflictul deschis ca astăzi) au un scop – să ofere autoritate moral regimurilor din Vest. „Însă asta era valabil în timpul Războiului Rece. Astăzi, ideea de Vest are mult mai puțină substanță. Iar alianța Vestului are o autoritate mult mai mică. Când se confruntă cu cei care se opun stilului de viață occidental, această alianță pare că se destramă. De aceea politicienii americani sunt atrași de fantezia unui nou Război Rece, pentru că au nostalgia vremurilor când Vestul era unit, când însemna ceva. Nostalgia lor nu ar trebui să submineze ceea ce contează cel mai mult în acest război: lupta pentru libertate a ucrainenilor”, scrie sociologul Frank Furedi.
Din păcate, actualul război, cu evoluția retoricii și a alianțelor, amintește de Primul Război Mondial mai mult decât de orice alt conflict.
„Adevăratul conflict nu este între englezi și ruși, ci între interesul tuturor oamenilor cinstiți – fie ei ruși sau englezi – și opresiune, corupție, incompetență. Vom vedea că la baza oricărui conflict între armatele sau guvernele Germaniei și Angliei se află conflictul din ambele state dintre democrație și autocrație sau dintre socialism și individualism ori dintre reacțiune și progres, oricum ar clasifica-o simpatiile noastre ideologice. (…) După practica și experiența englezilor se va ghida lumea în această problemă… Extinderea principiului dominant al Imperiului Britanic la societatea europeană în ansamblu este soluția problemei internaționale. Progresul se va face prin idei sau deloc. Iar pentru că aceste principii ale liberei cooperări între comunități se datorează, într-un sens special, englezilor, pe umerii Angliei cade responsabilitatea de a da tonul”, scria, în 1910, jurnalistul Norman Angell (viitor laureat al Nobelului pentru Pace).
Fragmentul de mai sus, publicat cu patru ani înaintea izbucnirii primei conflagrații mondiale, seamănă izbitor cu ceea ce astăzi scrie presa de mainstream din întreaga lume. Nu trebuie decât să înlocuim Imperiul Britanic cu Statele Unite. Or, istoricul Niall Ferguson scrie următoarele: „Poate că în realitate americanii au preluat vechiul nostru rol fără să accepte ideea că acesta vine la pachet cu un imperiu”.
Preluare: cotidianul.ro / Autor: Călin Marchievici
Adauga comentariu