Când, pe 21 noiembrie 2017, la sediul GDS, într-o mare înghesuială înfiorată de cele mai înalte idealuri de luptă împotriva corupției, Gabriel Liiceanu a rostit mofluz , ca de obicei, celebrele cuvinte:
„România în momentul de față este în mâna unor clanuri , bande organizate (!!! n.n.) … la infracționalitatea care s-a strâns în straturi din ce în ce mai dese de 27 de ani, bănuiesc că ar trebui să avem de zece ori mai mulți judecători și procurori (!!! n.n.) . Aș constata că, în primul rând, că România, în momentul de fața așa cum a funcționat 27 de ani, a atins limitele democrației în sensul că a ajuns într-un punct în care s-a reușit să se creeze un impas din care noi nu mai știm să ieșim. Adică au ajuns la niște situații de o gravitate extremă … România în momentul de față este capturată de grupuri … cum le numiți dumneavoastră? de „crimă organizată” … oameni care au organizat totul în România sub eticheta de „crimă organizată”. …Așadar ce vorbim? De ce jucați rolul de a intra în discuție (!!! n.n.) cu bună-credință cu oameni care n-au nici o bună-credință? Cu un ministru al Justiției care face pe față rolul de slujitor(!!! n.n.) al intereselor acestei bande de crimă organizată (!!! n.n.) …”
… între constipația profund virilă a domniei-sale și constipația elegantă, feminină, a doamnei Pora, ședeau pe canapea doi distinși membri ai secției de judecători ai CSM, respectiv doamna Andreea Chiș și domnul Bogdan Mateescu. Amândoi au ascultat cu un zâmbet fermecător pe buze elucubrațiile domnului Liiceanu Gabriel, într-o admirabilă tăcere… care tăcere e cam întotdeauna un răspuns. Aș spune că cei doi judecători îl aprobau cu duioșie…
M-am gândit să mă documentez puțin asupra vieții și operei celor doi care nu s-au ridicat până să-și termine „filozoful scuipatului în sus” alocuțiunea, spunând: „ne pare rău, dar pe noi imparțialitatea ne împiedică să participăm la așa ceva…”
Despre Andreea Chiș am găsit următoarele lucruri interesante:
„Am făcut recent un test pe Facebook și mi-a ieșit valoarea fundamentală acceptarea. Nu știu dacă asta e valoarea mea fundamentală, dar cred că spune despre mine faptul că sunt un om curios la orice vine spre mine și accept diversitatea, asta însemnând inclusiv că accept părerile altora și sunt de acord să mi le schimb pe ale mele, dacă alții reușesc să mă convingă. De aceea, oricine vine în fața mea are o șansă, dacă mă convinge, dacă îmi relevă ceva la care eu nu m-am gândit înainte.”( 18 iulie 2015, ZIARUL DE CLUJ.ro) . Deci dânsa e de acord să-și schimbe opiniile dacă Liiceanu Gabriel e suficient de convingător…
Iar de la Bogdan Mateescu am următoarea mărturisire admirativă:
„Continui sa apreciez foarte mult munca depusă de magistrații din parchetele din țara mea, inclusiv DNA, de magistrații din instanțele naționale, de magistratură în ansamblul său și le urez tuturor colegilor mult succes în activitate. Da, inclusiv procurorilor DNA. Sper să își facă treaba în continuare la parametri foarte buni indiferent de SUPOZIȚIILE publice sau sau de ALTE ASEMENEA PRACTICI care ar putea pune sub semnul îndoielii prin generalizare probitatea lor morală sau competențele profesionale.”( 23 octombrie 2018, STIRI PE SURSE.ro). Remarcați că asta a spus domnul judecător în octombrie 2018- când „bombele” din unitățile de elită ale DNA explodau mai în fiecare zi, marcând cu cratere adânci teritoriul național.
De aceea m-a surprins deșteptarea bruscă a CSM-ului în legătură cu înregistrările din sediul DNA Oradea. Dintr-o dată , cu un căscat viguros, adormitul nostru CSM a considerat că, în sfârșit, trebuie să reacționeze:
„Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a luat act, cu maximă îngrijorare, de conţinutul înregistrărilor recent apărute în spaţiul public care relevă, la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea, un mod de lucru având ca finalitate deturnarea scopului justiţiei. În acest sens, Secţia identifică potenţiale practici de intimidare, de presiune asupra judecătorilor prin ticluirea de dosare, inclusiv prin investigarea relaţiilor personale ori profesionale dintre aceştia în vederea obţinerii unor soluţii favorabile în cauzele instrumentate de respectiva unitate de parchet” (Comunicat CSM, 7 ianuarie 2019)
Ceea ce mie îmi spune că, de astă dată, degeaba s-ar încerca băgarea gunoiului sub preș, căci acela ar bomba în așa hal preșul de deasupra și ar împrăștia o asemenea duhoare, încât gâlma de dedesubt n-ar mai putea trece neobservată.
Și cred că e doar începutul.
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Adauga comentariu